Andrei Păunescu •iubire•cuvinte•muzică•imagini

Emisiunile trece, perlele rămâne (71)

2012-01-30T13:52:00.001+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Ediţie specială: Şiraguri furate din gura stimabililor

• „Copiii sunt lipsiţi de mâncare, hrană şi îmbrăcăminte.” (Gheorghe Zamfir, Antena 3, 20 ianuarie 2012)

Purtat de valul protestelor populare, marele nostru naist a uitat să completeze pleonasmul şi să ne spună dacă pruncilor români, în afară de mâncare şi hrană, le lipsesc „alimentele, merindele şi de-ale gurii”? Desigur, noi am fi vrut să ştim cum stau copiii nu numai cu îmbrăcămintea, ci şi cu „vestimentaţia, hainele şi ţoalele”?

• „Fraţilor, cereţi-i opoziţiei să ia o poziţie faţă de această situaţie. Mă repet încă o dată.” (Ion Ţiriac, Realitatea FM, 19 ianuarie 2012)

După ce se joacă puţin cu urechile noastre sensibile, făcând involuntar un joc al sonorităţilor, fostul mare tenisman, devenit şi mai mare miliardar, strică impresia cu un pleonasm comun. Set şi meci!

• „Astăzi, USL-ul organizează un miting politic. E dreptul lor să o facă.” (Sever Voinescu, Antena 3, 20 ianuarie 2012)

Dacă dezacordul ar fi ieşit din gura altui lider democrat-liberal, mai cioban şi mai ortoman, nu ne-ar fi mirat atâta, dar accidentul este opera unui cetăţean care, cică, tocmai datorită fineţii intelectuale, a fost pus purtător de vorbe al partidului. Să o luăm metodic: cuvântul „uniune”, deşi presupune, desigur, aici, mai multe partide, rămâne la singular, ceea face inoportună folosirea termenului „lor”. Apoi, un ‘telectual rafinat cu barbişon ar trebui să evite grosolănia de a articula cu articolul hotărât enclitic „L” o abreviere care are ca termen de bază un substantiv feminin (USL-ul, în care „U” = Uniunea). Dacă „uniunea au dreptul”, nu înseamnă că intelectualii subţiri, ridicaţi în aer şi scaune înalte de Uraganul Băs, „poate” vorbi prostii.

• „Adică că această politică să fie în folosul lor... Da, sunt profesor universitar.” (Petre Roman, Realitatea FM, 25 ianuarie 2012)

Mai bine nu ne amintea chiar fostul premier că are rang universitar suprem, imediat după ce a tras o triplă cacofonie „că+ca+ac” memorabilă.

• „Nu sunt nici vorbe mari, nici ditirambe, e adevărul.” (Sorin Oprescu, Antena 3, 25 ianuarie 2012)

Să se fi molipsit primarul general al Capitalei de stilul de vorbire de prin sectoare? Într-un oraş cu „almanahe” şi „hotele”, se simţea nevoia de ceva „ditirambe” şi „osanali”.

• „De la 80 de ani, lapte şi miere va curge în România... Ăla mergea cu motoreta şi a intrat ta-su lu’ Inna în el... Vor fi remuneraţi după faptă şi răsplată” (Radu Banciu, B1TV, 13 ianuarie 2012)

Poate că nu am fi fost atât de surprinşi de cascada de greşeli (1. dezacord între subiect şi predicat, 2. pleonasm+încurcătură la genuri, 3. aiureala remunerării după răsplată), dacă autorul nu ar fi fost cunoscutul critic necruţător al altora, acelaşi individ cu mari probleme interioare care a fost în stare să spună, în direct, la TV, monstruozitatea că se bucură că Adrian Păunescu a murit, chiar în ziua trecerii poetului (5 noiembrie 2010). Răutatea extremă se vede că dăunează şi la vorbire, până la ridicol!

• „Să vă spun o mică istorioară.” (Paula Iacob, România TV, 21 ianuarie 2012)

Noi am fi preferat să ni se spună „uriaşa istorioară” a vieţii celebrei avocate... Adică nu, că nu avem timp. Mai bine o „epigramă titanică”, o „schiţă epopeică” sau o „tragedie amuzantă”.

• „Să ne ferească Dumnezeu să dăm rădăcinilor apă!” (Ovidiu Lipan Ţăndărică, Antena 3, 20 ianuarie 2012)

Am citit de mai multe ori fraza cunoscutului om de muzică şi tot n-am înţeles ce a vrut să spună în subteranul cuvintelor. Şi atunci, am notat perla, pentru că în natura lucrurilor este tocmai să punem apă la rădăcini.

• „Un avocat pe care a ajuns şi el la Secţia 5.” (Victor Alistar, Antena 3, 20 ianuarie 2012)

Atent ca nu cumva să-i scape prepoziţia „pe” de lângă vreun acuzativ care o cere, Mister Transparency Internatioanal face exces de zel şi „o pune” greşit, lângă un „care” nevinovat, care s-ar fi simţit mult mai bine singur.

• „Cei care manifestă la ora asta.” (Diana Tuşa, Antena 3, 13 ianuarie 2012)

Această exprimare nefericită s-ar potrivi de minune cu recenta constatare a altui „teleast”, că în Piaţa Universităţii s-au adunat „protestanţii furioşi”.

• „Eu tot timpul am comentat iubiţii Andreei.” (Maria Tonciu, Kanal D, 19 ianuarie 2012)

Alo! Mama lu’ Andreea? Se vede că aţi comentat cu fiica dvs. iubiţii ei şi nu ceva din gramatică şi stilistică, pentru că, altfel, nu aţi fi făcut această grosolănie de ligament (pul+a).

• „Sunteţi nişte drăguţi şi îmi faceţi mie nişte surprize neaşteptate.” (Andreea Tonciu, Kanal D, 19 ianuarie 2012)

După ce repetă supărător că despre ea însăşi e vorba („îmi+mi”), diva de Bucale dă cu mucozităţile în făsui şi ne spune că „surprizele” sunt „neaşteptate”. Păi, nu te supăra pe noi, dar nu de aia sunt surprizele surprize, fiindcă sunt neaşteptate?

• „Ce mai m-a deranjat pe mine... e că Casa Naţională de Pensii...” (Antena 3, 13 ianuarie 2012)

O prostie la început de frază atrage o altă prostie, imediat. După un exemplu de topică defectuoasă, cacofonia „plutea în aer”. Şi a aterizat exact în gura vorbitoarei, de unde a sărit în urechile noastre.

• „Să nu mai insistăm asupra evaluărilor, pentru că evaluările sunt destul de relative.” (Antena 3, 20 ianuarie 2012)

Să scuzăm emoţiile fireşti! Reprezentantul Jandarmeriei nu numai că a declarat evaluările drept „relative”, dar ne-a băgat şi mai tare în ceaţă, zicând că sunt şi „destul de” relative. Aşa e când trebuie să spui despre cele câteva mii de oameni care protestează în piaţă că sunt doar câteva sute.

• „Să-l parafrazez pe I.L. Caragiale: eu cu cine votez?” (Realitatea FM, 19 ianuarie 2012)

Unde e parafrazarea aici? E chiar celebrul citat! Parafrazarea presupune o adaptare, o reformulare, că de-aia vorbim de para-frază, nu de frază.

• „Există o altă şcoală de gândire, cea a lui Emil Boc, care spune că nu trebuie să-şi dea demisia.” (Antena 3, 20 ianuarie 2012)

Într-adevăr, îţi trebuie multă şcoală ca să înveţi să nu mai vrei să te dai jos din jilţul puterii. Ce şcoală grea, câte cursuri, seminarii, noţiuni, concepte, teorii, laboratoare, câtă ideologie şi câtă doctrină trebuie băgate la cap! Cei mai mulţi politicieni români se pare că au frecventat şi absolvit şcoala asta, inclusiv Traian Băsescu, cel care a recunoscut râzând că nu i-a plăcut cartea. Care-s, deci, obiectivele acestei „şcoli de gândire”? Să ne înveţe că e mai mişto să fie bine decât rău, că e mai bine la putere decât în opoziţie şi, în general, că e mai bine să fii tânăr, sănătos, bogat, frumos şi norocos, decât bătrân, bolnav, sărac, urât şi ghinionist! Tare şcoală! Subtili analişti politici la TV!

• „Am auzit că căpitanul a plecat de pe navă primul.” (Domnica Cimortan, Realitatea TV, 20 ianuarie 2012)

Presupusa amantă româncă a căpitanului navei de croazieră care a eşuat la doar câteva sute de metri de ţărm, în Italia, se pare că tocmai îi făcea marinarului-şef o lucrare atât de vârtoasă, încât omul nu a mai ştiut pe unde navighează. Şi a dat cu ambarcaţiunea şi cu cele câteva mii de pasageri în nisip, de a răsturnat uriaşul lighean, după care a abandonat „şandramaua” printre primii.

• „Acest băiat de 27 de ani va devine erou!... A ieşit în stradă decât numai dreptul şi adevărul.” (Antena 3, 25 ianuarie 2012)

Protestele disperate duc, din când în când, limbajul, în zone tragi-comice. Măcar să se mărească bugetul pentru educaţie...

• „Legea se va întoarce din nou în Parlament.” (Antena 3, 25 ianuarie 2012)

Să înţelegem că Legea comasării alegerilor, respinsă de Curtea Constituţională, a fost deja de cel puţin două ori în Parlament şi se pregăteşte să meargă a treia oară? Nu! E, pur şi simplu, un pleonasm al vorbitorului de la TV.

• „Iată o nouă vedetă pe Internet! O fetiţă care simte ritmurile hard-core la numai 8 anişori.” (România TV, 21 ianuarie 2012)

Ţinând cont de faptul că expresia „hard-core” are puternice semnificaţii sexuale (sălbăticie, extaz erotic etc), ţinând cont şi de faptul că fetiţa respectivă cântă bine „hard rock”, credem că formularea este cel puţin nefericită, dacă nu chiar periculos de indecentă. Mai bine se spunea „ritmurile hard rock” şi se termina povestea simplu şi corect.

• „A încurcat sensurile şi a lovit din plin o maşină.” (România TV, 21 ianuarie 2012)

Şi vorbitorul a încurcat sensurile şi a lovit „în plin” limba română!

• „Chiar în ciuda vremii, oamenii au venit în Piaţa Universităţii... Ei cer să li se satisfacă nevoile.” (Antena 3, 21 ianuarie 2012)

„Totuşi, însă, cu toate acestea”, protestatarii au dovedit caracter şi au venit să-şi exprime revolta, nicidecum să fie ajutaţi să-şi ...facă nevoile, cum ne duce cu gândul trista exprimare.

• „Aceasta improvizează pe loc.” (Kanal D, 22 ianuarie 2012)

Cum să improvizeze, dacă nu „pe loc”? Exact asta înseamnă improvizaţia: ceva făcut cu inspiraţia de moment, neaşteptat.

• „Furtul a fost surprins de camerele de supraveghere... Tânărul a sărit gardul, a furat laptopurile şi s-a făcut nevăzut.” (România TV, 24 ianuarie 2012)

Păi vrem să ştim şi noi cum rămâne cu tânărul tâlhar? Ori a fost „văzut” pe filmare, ori s-a făcut nevăzut? Nu mai induceţi în „oroare” poporul cu televizorul, că „doare”.

Emisiunile trece, perlele rămâne (70)

2012-01-30T13:50:00.002+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Arafat, intifada românească şi protestanţii furioşi

• „Arafat a fost picătura. Yasser Arafat a fost picătura!” (B1 TV, 14 ianuarie 2012)

Corect e că amândoi Arafaţii sunt palestinieni. Greşit e că fostul mare lider pentru eliberarea Palestinei, Yasser Arafat, ar fi implicat în tulburările de stradă din România anului 2012, din simplul motiv că a murit în 2004. Şi mai corect e să spunem că niciun Arafat nu a cauzat intifada (războiul cu pietre) din ianuarie 2012, ci mizeria şi deznădejedea populaţiei au fost punctul de plecare.

• „Încet-încet, încep să-i îndepărteze pe protestanţii furioşi.” (Antena 3, 14 ianuarie 2012)

Nu numai că scânteia revoltelor a fost dată de înlăturarea palestinianului Raed Arafat din Ministerul Sănătăţii, dar în joc au intrat, după spusele reporterului, şi „protestanţii” supăraţi. Sunt aşteptaţi să se exprime catolicii, creştin-ortodocşii de rit vechi şi nou, budhiştii, mozaicii, mormonii, scientologii şi alte categorii socio-profesional-confesionale, dar şi ateii.

• „Opoziţia a tot încercat să-l suspende pe preşedintele Traian Băsescu, i-a aruncat pisica, să vadă.”

(The Money Channel, 12 ianuarie 2012)

Ce oameni răi! I-au izgonit pisica omului! Unde? În stradă? La ghenă? Sau poate de la Ministerul Turismului? Noi ştiam că domnul Băsescu are câine, dar poate s-a răzgândit şi în problema asta. Expresia corectă este „a arăta cuiva pisica”, nu „a arunca pisica”.

• „Raed Arafat, subsecretar la Ministerul Sănătăţii.” (Alessandra Stoicescu, Antena 3, 13 ianuarie 2012)

Subsecretar simplu? Nici măcar de stat? După conflictul televizat cu preşedintele Băsescu, doctorul Arafat, părintele SMURD, înainte de a fi obligat să demisioneze din funcţia de subsecretar de stat, conform spuselor Sandrei Stoicescu, se pare că a fost retrogradat temporar pe umilitoarea poziţie de ajutor de secretară la minister. De gafă s-au prins şi dl Băsescu, şi dl Boc, când oraşele ţării au fost cuprinse de revolte aprige, şi l-au rugat repede pe domnul Arafat să revină la poziţia iniţială. Ceea ce s-a întâmplat, fără ca revoltele să se oprească, nici măcar în oraşul lui Oprescu.

• „Tactică pe care eu unul nu era corectă.” (Niels Schnecker, Antena 3, 16 ianuarie 2012)

Dincolo de tactică, „vă rog să subliniez” că nici strategia „pe care” trebuia adoptată „nouă însuţi” zicem că era „decât” sub semnul indoielii.

• „Domnule Robert Negoiţă, din punctul dumneavoastră de vedere, este un dosar politic, este o prigoană firească?” (Irina Petraru, Antena 3, 12 ianuarie 2012)

Sigur că totul e posibil în România şi nimic aberant nu ne mai miră, dar, măcar de formă, să nu trecem cu vederea ideea de „prigoană firească” în mediul nostru politic.

• „Bă şi vine Hot News!.” (Mircea Badea, Antena 3, 16 ianuarie 2012)

Exact! Unele informaţii ale agenţiilor de presă miros foarte urât.

• „Şi instrumentistul Doru Stănculescu a fost dus la poliţie.” (B1TV, 14 ianuarie 2012)

Alo, alo, copii şi fraţi, staţi puţin şi n-aberaţi! Cantautorul, pionier al folkului românesc, e cunoscut de toată lumea (cu excepţia celor fără cultură generală) mai mult ca solist vocal, compozitor, om de atitudine, şi abia apoi ca instrumentist (activitate ajutătoare a celorlalte).

• „Printre cei amendaţi era şi solistul de muzică folk Cristian Stănculescu.” (Realitatea TV, 14 ianuarie 2012)

Chiar el! Dacă B1TV i-a greşit specialitatea marelui cantautor, Realitatea TV a ştiut că e solist, dar nu i-a ştiut numele. Din lac în puţ, sau de la B1, la Realitatea fiecăruia. Pentru cei interesaţi, pe Doru Stănculescu în mai cheamă cumva, dar Emil, nicidecum Cristian, şi i se spune Prezidente. Cristian şi Doru-Emil să trăiască şi mielul să i-l pregătească!

• „Mulţi dintre ei erau suporteri ai galeriilor echipelor de fotbal.” (Realitatea FM, 15 ianuarie 2012)

De ziua naşterii lui Eminescu, aflăm că protestatarii violenţi nu erau ultraşii, ci ajutoarele lor. Dacă ar fi ieşit în stradă galeriile, şi nu doar „suporterii galeriilor”, ar fi fost prăpăd pentru jandarmi, guvern şi preşedinte. Aşa, deznodământul se amână.

• „Problemele se pot rezolva urgent, ca la urgenţe.” (Tudor Ciuhodaru, TVR1, 12 ianuarie 2012)

Grăbit să facă declaraţii cât mai multe, în cele două zile de mandat de consilier onorific la Ministerul Sănătăţii, deputatul-medic ieşean a spus un mare adevăr, care în România nu se vede mereu în realitate: urgenţele se rezolvă urgent. În afară de situaţiile în care se rezolvă lent sau deloc.

• „Ăsta e singurul drept care ne-a mai cuvenit.” (Protestatar, Antena 3, 13 ianuarie 2012)

Disperarea mutilează exprimarea!

• „Pe cel pe care l-aţi văzut are 20 de ani.” (Lavinia Petrea, Pro TV, 17 ianuarie 2012)

Este informaţia „pe care” era necesară!

• „Ceauşescu ne-a împuşcat, ăştia ne-a înfometat!” (Protestatar, 15 ianuarie 2012)

Şi, după cum se vede, ăştia „a luat” şi dreptul la învăţătură al celor mulţi.

• „Parlamentul revine iarăşi în atenţie.” (Paula Rusu, Realitatea TV, 16 ianuarie 2012)

„Din nou încă o dată, frica şi teama” îi fac pe „liderii conducători să cedeze dând înapoi” şi să încerce „să redea din nou parlamentului legislativ” rolul subminat. „Dar însă numai doar” până când „protestele revendicative se calmează potolindu-se în linişte, după care apoi porcăriile de cocină încep iar”.

• „Comisie din care va face parte reprezentanţi ai ministerului.” (Realitatea TV, 16 ianuarie 2012)

Normal! „Toţi vrea” să facă parte din echipa celor adunaţi la ros ciolanul.

• „Mihai Axinte face şi o pledoarie împotriva sistemului privat de sănătate.” (Antena 3, 17 ianuarie 2012)

Este o contradicţie potrivită pentru vremea în care puterea „albeşte cu negreală” situaţia!

• „Violenţa stradală este inacceptabilă şi de netolerat!” (Emil Boc, Antena 1, 16 ianuarie 2012)

Ferm, bărbat şi profesor universitar cum îl ştim, premierul a ieşit în public după câteva zile de tăcere, în care s-o fi consultat cu preşedintele cu ce pleonasm să rupă gura târgului. Şi a reuşit. Bine că ştim: şi inacceptabil, „dar însă” şi de netolerat!

Vorbe de bază fundamentală

• „Am plătit cu viaţa când mi s-a tăiat părul!” (Naomi – Florin Moldovan, Kanal D, 11 ianuarie 2012)

Cunoscutul transsexual demonstrează că învierea nu e o poveste. Pentru un mort – pardon, pentru o moartă - vorbeşte destul de vivace.

• „Baza fundamentală a cadoului.” (Cătălin Ştefănescu, promo la „Garantat 100%”, TVR1, 12 ianuarie 2012)

Garantat 100% că e un pleonasm de la „temelia bazei fundamentului de jos”! Dacă, în direct, mai scapă asemenea aşchii (deşi nu e bine nici acolo), să pui aşa ceva într-un material de promovare a unei emisiuni exclusiviste e o performanţă de ignoranţă, de neştiinţă sau de bătaie de joc.

• „La corp, nu am ce să-i reproşez. Numai la faţă arată mai bine ca în realitate.” (Simona Traşcă, „Cireaşa de pe tort”, Prima TV, 13 ianuarie 2012)

Când o femeie vorbeşte despre altă femeie, trebuie să apară şi perlele. Simona, vrând să facă un compliment, a dat cu ideea-n baltă şi cu vorbele-n fasole, spunând - ce mai încoace şi-ncolo! – că, la corp şi la TV, diva în discuţie mai arată cum mai arată, dar, în realitate, e cam jalnică.

• „Unul colorat şi unul verde.” (Andreea Tonciu, „Cireaşa de pe tort”, Prima TV, 13 ianuarie 2012)

Ori e diva daltonistă, ori nu ştie că verdele e culoare (nu vă grăbiţi să vă miraţi că am spus daltonist despre cel ce nu vede verdele! Aşa e, iar, dacă nu credeţi, uitaţi-vă şi dvs. în dicţionar!). Mai simplu era pe vremea televiziunii alb-negru.

• „Eşti sugătoare? Îţi place să sugi? E careva sugătoare pe-aici?” (Andreea Tonciu, „Cireaşa de pe tort”, Prima TV, 13 ianuarie 2012)

Adresându-se unei alte figuri emblematice a culturii române (Simona Sensual), apoi celorlalte două fete din emisiune (Sânziana Buruiană şi Simona Traşcă), diva Tonciu şi-a trădat obsesia pentru profesiunea sa de credinţă. Cât nas (mă rog, cât cap) să ai să nu îţi dai seama de evidenţă şi să mai întrebi aşa ceva, într-un careu de fete cucuiete?

• „Îmi dai puţină căpşunică?” (Andreea Tonciu, „Cireaşa de pe tort”, Prima TV, 13 ianuarie 2012)

Cine n-a văzut emisiunea poate crede că fata a cerut un pahar din cunoscuta băutură poporană, vinişorul acela de pe la ţară, neagreat de UE. Cine a văzut emisiunea ştie că fata s-a referit la o căpşună mică. Bine că avem alternativă.

• „Gheorghe Comăneci, tatăl Nadiei, va fi înmormântat la Oneşti, oraşul din care el face parte şi unde era iubit... avea un butic cu murături.” (Antena 3, 12 ianuarie 2012)

Acest fragment este un amestec de limbaj strâmb, pretins elevat prin clasa a treia, şi de istorisire înduioşătoare de clasa a patra (detaliul cu murăturile). Lipsesc precizări de genul „vecinii şi copacii de pe străduţele din a Nadiei copilărie se scutură de alean şi tristeţe” şi tema pentru acasă: relataţi cu propriile voastre cuvinte cu ce se ocupa tatăl marii gimnaste şi din ce oraş făcea el parte. Premiul 1: un post de reporter la un canal central de ştiri.

• „De-a lungurile timpului.” (Realitatea FM, 12 ianuarie 2012)

Nu ştim ce se întâmplă „de-a grosurilor” vremurilor, pentru că „de-a laturile” situaţiei ne vom ocupa data viitoare.

• „Ideea cu îngheţata a fost foarte bună. E foarte cald afară şi, nu ştiu cum, îngheţata, aşa, ne-a răcorit.” (Sânziana Buruiană, Prima TV, 13 ianuarie 2012)

Întâi şi-ntâi, emisiunea, filmată astă-vară, a fost difuzată în plină iarnă, când îngheţata şi căldura nu prea mai sunt de actualitate. În al doilea rând, Sânzi, care vrea să candideze la Primăria Capitalei, dacă doreşte să aibă ceva şanse, trebuie să înceteze să se mire că îngheţata – ce chestie! – răcoreşte consumatoarele cuprinse de călduri, deşi nu s-a descoperit încă prin ce mecanism. Poate pentru că e rece?

• „Aceste minuni nu face decât să se întărim mai mult în credinţă.” (Pro TV, 16 ianuarie 2012)

Miracolul că, după incendiul de la biserica Sf. Pantelimon, nu a fost distrus nimic important, ar trebui să se extindă şi asupra vorbirii limbii române în mass-media. Şi poate se întâmplă minunea să se facă bine acordul, atât între subiect şi predicat, cât şi între verb şi pronume. Aia minune!

• „Tibor Selymes a fost implicat într-un grav accident pe DN1. Patru oameni au ajuns la urgenţe.” (Antena 1, 15 ianuarie 2012)

Să înţelegem că fiecare rănit a ajuns la alt spital sau că răniţii, după accident, au constatat că au urgent ceva de făcut?

• „Numai fraţii mei îmi dă putere, / Mă scapă de gânduri grele, / Mă scapă de tot ce e mai rău, / Cum să nu iubesc fratele meu.” (Mihăiţă Piticu, Taraf TV, 13 ianuarie 2012)

Mare lucru şi frăţia! Dacă tot a început cu dezacordurile, Piticu putea să o facă până la capăt, să ne spună cum fraţii „îl scap” de tot ce e nasol. Cum să nu „adorăm pe manele”, chiar dacă „ne place decât unii manelişti”?

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (69)

2012-01-30T13:50:00.001+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Paleologu s-a mărturisit şi a fost unul dintre cele mai frumoase gesturi... Dar cei mai mulţi însă au făcut-o din interes... Atât de târziu, poate tardiv... Este una din cele trei gesturi geniale ale lui Iliescu: a apărut după ce Ceauşescu a fost pus la păstrare.” (Ion Caramitru, 10TV, 7 ianuarie 2012, reluare de pe când postul respectiv încă respira)

Nene Hamlet, domnule multi-ministru al Culturii, stimate maestre al scenei, ce aţi păţit de vorbiţi limba română mai prost chiar decât atunci când o vorbeaţi oricum destul de strâmb? „Dar totuşi însă cu toate acestea”, poate gazda, Radu Moraru, să îşi asume o parte din vină? E „precoce de devreme” să ne pronunţăm, dar e mai bine decât „tardiv de târziu”.

• „Au fost audiaţi chiar şi şoferi care au primit mită de la poliţişti.” (Antena 3, 11 ianuarie 2012)

Asta chiar e o ştire! Tare de tot! Cum o fi încadrabilă şi reglementabilă în Codul Penal situaţia aceasta, când poliţiştii le dau şpagă şoferilor? Generozitate cu circumstanţe atenuante? Cedare de foloase necuvenite? Înapoiere de şpăgi anterioare? Aglomeraţie în traficul de influenţă?

• „Ce credeţi că a determinat moartea lui Havel? Ştim că era foarte bolnav... şi nu era tocmai tânăr... Ştim că a fost preşedinte înainte de ‘89.” (Realitatea FM, 23 decembrie 2011)

Acest şirag de perle radiodifuzate ne-a fost dat ca dar de Crăciun, în devans. Ia să despicăm perlele în trei: vorbitorul de la Realitatea FM părea foarte surprins de cauzele morţii preşedintelui ceh, dar tot el şi-a răspuns: 1) omul era foarte bolnav (şi, totuşi, a murit!); 2) omul era bătrân (şi, culmea, a murit!). Aceste două cauze surprinzătoare ale decesului (bătrâneţea şi boala) au fost completate cu o noutate în biografia lui Vaclav Havel, şi anume că ar fi fost preşedinte înainte de 1989, adică pe timpul comunismului. Unde preşedinte? La bloc? Sau poate pe palierul de celule, în detenţia politică în care s-a aflat?

• „Ai început la un nivel mare şi ai rămas la un nivel şi mai mare.” (Adrian Sână sau Adi de la Akcent, Antena 1, 8 ianuarie 2012)

Conform teoremei ilegaliştilor comunişti de dinainte de 1989 şi a revoluţionarilor anticomunişti din 1989, potrivit căreia „Puţini am fost, mulţi am rămas!”, şi în vorbirea jurilor de la X Factor se constată fenomene paranormale: soliştii sunt la fel dar se schimbă, rămân aceiaşi dar progresează şi încep bine, însă continuă tot bine, ba chiar şi mai bine.

• „Copilaşii din satele astea de cătun.” (Lucian Avramescu, Antena 3, 4 ianuarie 2012)

Ce e cu ei? Poate aflăm ce fac nu numai „copilaşii infantili” din „comunele rurale de la ţară”, ci şi cei din „oraşele urbane”, din „urbele citadine” sau din „marile megalopolisuri municipale gigantice” de „oriunde şi de pretutindeni”. Păi bine, măi, maestre... (vorba lui Toma Caragiu, către Mircea Diaconu).

• „Trupa se numeşte Les Elephants Bizarres şi vor fi aici.” (Cătălin Măruţă, Pro Cinema, 6 ianuarie 2012, redifuzare de la Pro TV din 25 noiembrie 2010)

Păi cum altfel? Dacă e o trupă, înseamnă că în ea sunt mai mulţi muzicanţi, legaţi pe bază de afinităţi, iar, dacă sunt mai mulţi membri, „trupa sunt şi vor fi unde vor ea”.

• „Repet încă o dată: există personaje despre care ar trebui să vorbim cu respect.” (Gheorghe Isvoranu, Realitatea TV, 8 ianuarie 2012)

Mai puteţi „repeta în reluare încă de două-trei ori”? Nu de alta, dar respectul nu se obţine uşor, nici la sindicate, nici la orele de gramatică.

• „Cursă nebună spre moarte • În scurt timp, transmisiune din casa Monicăi Tatoiu.” (Burtiere suprapuse, România TV, 25 decembrie 2011)

Atâta sinceritate în direct? Atâta cruzime din partea editorilor, să declare drept „pericol de moarte” accesul în casa ospitalierei doamne de afaceri? Prima reacţie a fost să credem că e o greşeală de amplasare grafică, o alăturare nefericită de enunţuri pe ecran, care creează impresia că între cele două expresii ar fi o legătură. A doua reacţie a fost să alungăm orice bănuială, după ce transmisia din casa doamnei Tatoiu a început: cursa nebună debutase!

• „Dacă intri în bucătăria unei afaceri, s-ar putea să afli nişte lucruri pe care unui om de rând s-ar putea să nu-i placă.” (Ionel Blănculescu, Realitatea TV, 8 ianuarie 2012)

Dincolo de nevinovata repetiţie a lui „s-ar putea”, să remarcăm excesul de zel în folosirea prepoziţiei „pe”, care, de cele mai multe ori lipseşte de lângă pronumele „care”. Nu şi la domnul Blănculescu în frază! Ahaha! Deci aici a fugit unul dintre „pe”-urile care lipsesc mereu de la domnii Geoană şi Tăriceanu din acuzativ.

• „A dat bani la un poloţist.” (titraj la TVR1, 10 ianuarie 2012)

Ori a fost o greşeală de tastare pe computer, ori poliţistul era poloist la Dinamo şi atunci, din economie de spaţiu, a fost zămislit un nou termen.

• „Produsele au un efect vindicativ.” (RTV, 6 ianuarie 2012)

Ale naibii produse! Răzbunătoare rău de tot! Noi ştim cam ce a vrut să spună preţiosul care nu s-a mulţumit să afirme, simplu şi clar, că produsele respective vindecă boli şi a vrut să epateze cu un termen de mare angajament. Dar a intrat rău de tot cu atelajul în porumbiştile limbii române, în ale cărei dicţionare, „vindicativ” înseamnă „răzbunător”, nicidecum „vindecător”.

• „Nu mi-e frică de nimeni. Mi-e frică decât de Dumnezeu.” (Kanal D, 7 ianuarie 2012)

Preotul care a făcut afirmaţia la TV a greşit de două ori. Mai întâi că, după cum reiese din spusele sale, nu îl consideră „cineva” pe Dumnezeu. În al doilea rând, şi absolvenţii de teologie ar trebui să ştie că „decât” se foloseşte numai după un verb la negativ („Nu mi-e frică decât de...”), după verbele afirmative folosindu-se variantele „numai” şi „doar”. Sau poate că părintele l-a ascultat prea mult vorbind pe domnul Geoană.

• „Telegondola de la Vulcan - Hunedoara nu au plimbat prea mulţi turişti.” (România TV, 7 ianuarie 2012)

Nu mulţi, dar turişti buni „au plimbat telegondola”, din simplul motiv că agregatul are mai multe scaune, care justifică perfect pluralul.

• „Weslez nu e de Dinamo.” (Pe ecran, Antena 3, 7 ianuarie 2012)

„Weslez” nu e de nicio echipă şi de la nicio echipă. Poate Wesley.

• „Domnule poliţist, aş putea să vorbim puţin?” („Iubiri secrete”, Prima TV, 4 ianuarie 2012)

Cum să nu puteţi? Vă rog să vorbesc oricât! Vorba puştiului, cerşetor de la stop, care era purtător de cuvânt al grupului de puradei, la geamul unui şofer mărinimos: „Nenea, ajutaţi-ne şi pe mine cu un bănuţ!”

• „Interlopul a lovit cu maşina trei tinere.” (pe ecran, Realitatea TV, 4 ianuarie 2012)

Nici pe cale orală, acest ligament nu e permis, darmite în scris, direct în subsolul mişcător al ecranului! Nu numai loviturile în zona cu pricina sunt dureroase, ci şi alăturările de acest fel ale cuvintelor limbii române.

• „Ăla de fapt pe care noi îl dispreţuim de fapt.” (Florin Iaru, 5 ianuarie 2012)

Poetul – tot poet, şi la televiziunile de ştiri, în direct! Când nu îl încearcă inspiraţia, poetul foloseşte un parazit verbal, iar când nu găseşte un alt parazit verbal, poetul repetă primul parazit verbal. În felul acesta, româna merge direct către râpă. Nu-i aşa, domnule Iaru?

• „A fost ziua mea de naştere... Se întâmplă de foarte multe ori ca oamenii să-şi facă cadouri.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 11 ianuarie 2012)

La mulţi ani, petrecere frumoasă şi poftă bună, la cheful de după emisiune!

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (68)

2012-01-30T13:49:00.004+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Această prevedere urmând ulterior a fi ratificată de statele membre... Indiferent cine face datoria, sunt câteva state care plăteşte... E un efort care poate va putea fi făcut.” (Traian Băsescu, Realitatea TV, 7 decembrie 2011)

Unde sunt vremurile în care preşedintele vorbea fără hurducături pleonastice şi fără dezacorduri europene? S-au evaporat, odată cu aburii băilor de mulţime de altădată, imposibile astăzi fără paznici musculoşi. Cât priveşte statele care „plăteşte”, să înţelegem că e vorba doar despre singulara Germanie?

• „Să scap de această femeie malefică care... urăşte şi că m-a făcut, cu ajutorul vrăjitoarei Melissa.” (Oana Zăvoranu, Kanal D, 15 decembrie 2011)

Avem aici un pachet promoţional de sărbători, în care găsim: 1) o monstruozitate; 2) o cacofonie; 3) o exprimare confuză. Mai exact: fiica Oana a scris cu mânuţa ei monstruozitatea că ar vrea să-i moară mama, apoi a trăznit o cacofonie de ne-a apucat burta (dacă tot veni vorba), iar în final a dezvăluit că Mărioara ar fi făcut-o pe Oana cu vrăjitoarea, nu cu răposatul tată. Cât de multe perle negre într-o singură frază! Blestemaţi, dragilor, dacă vreţi neapărat, dar faceţi-o măcar corect gramatical!

• „Gazdele au reuşit o victorie care îi îndepărtează deocamdată de zona retrogradării.” (Tudor Furdui, TVR1, 12 decembrie 2011)

Fiind vorba despre nişte gazde-fotbalişti, adică despre bărbaţi, înţelegem dezacordul de formă, care ar fi, de fapt, un acord de sens, care a reuşit să se impună în faţa acordului gramatical. Evident, glumim, dar nu e de glumă că TVR se apropie tot mai mult de zona retrogradării publice.

• „Dinamo are nevoie de cel puţin minim 3-4 transferuri.” (Gigi Neţoiu, Antena 3, 20 decembrie 2011)

Unii sunt de părere, din contră, că alb-roşii au nevoie de „cel mult maxim” două prezenţe noi. Se pare că părerea câte unui Gigi contează, şi la Dinamo, şi la Steaua.

• „La mine e o masă şi-un scaun.” (Radu Banciu, Radio Sport FM, 7 decembrie 2011)

Obsedat de tot felul de chestiuni, printre care şi audienţa concurentului Mircea Badea, vorbitorul scrâşnitor din fălci a vrut să-şi imite modelul până şi în afirmaţia că îşi face emisiunea de la B1 TV fără invitaţi, doar cu o masă şi un scaun. Din păcate pentru ascultători, nu i-a imitat lui Badea şi corectitudinea gramaticală şi a trântit un dezacord – cadou de sărbători pentru duzina sa de fani înfocaţi. Dacă masă şi scaun nu „e”, nimic nu e!

• „Nu se mai dau pe TVR nici meciurile echipei naţionale care costau enorm de puţin.” (Antena 3, 18 decembrie 2011)

Dar ştiţi de ce? Pentru că, în urma devalizării postului public, rămân „infim de mulţi” bani pentru emisiunile de mare interes.

• „Într-o improvizaţie de moment...” (Radu Călin Cristea, Realitatea TV, 19 decembrie 2011)

Dacă nu se poate o „improvizaţie bine pregătită anterior din timp”, e bună şi una „spontană, neregizată şi imprevizibilă”.

• „Nu avem o cultură a calităţii versus banii care îi plătim.” (Antena 3, 18 decembrie 2011)

Când a început propoziţia, ne-am aşezat bine în scaun, să auzim o expresie elevată, care debutase bine şi preţios („cultura calităţii versus...”). Entuziasmul ne-a fost curmat când vorbitoarea ne-a arătat că nu are nici cultură gramaticală, din moment ce prepoziţia „pe” a fost ruptă atât de violent de acuzativul care îi este tată.

• „O delegaţie de oameni politici merg în străinătate.” (Laura Chiriac, RTV, 19 decembrie 2011)

Sigur că delegaţia „merg”, pentru că de-aia e delegaţia delegaţie, ca să fie formată din mai mulţi.

• „Se pare că cauza...” (Realitatea FM, 17 decembrie 2011)

Nici nu mai contează restul demonstraţiei. După o asemenea cacofonie, am fi tras apa, dacă nu eram în maşină, unde ascultam radioul.

• „Mi-a duc aminte de o mică povestioară: în Siberia, deţinuţilor li s-a tăiat masa de seară.” (Realitatea TV, 20 decembrie 2011)

După ce că povestioara e mică, aflăm că în ea este vorba – ce drăguţ! - despre lagărele sovietice siberiene, în care deţinuţii erau exterminaţi prin foame. Propunem să declarăm „povestioara uriaşă”, apoi să o ridicăm la rang de „drăguţă tragedie” de Gulag.

• „Avem din nou reîntâlnire cu un produs excepţional.” (Florin Condurăţeanu, OTV, 19 decembrie 2011)

Ca să le închidem gura cârcotaşilor, care ne bănuiesc de părtinire, îl extragem din puţul cu perle şi pe dragul nostru Florin Condurăţeanu, care, „de ani şi ani, tot face iar din nou încă o dată reîntâlniri” cu telespectatorii săi.

• „Ne conduce cei care au fost la fără frecvenţă.” (Antena 3, 20 decembrie 2011)

Revoluţionarul din 1989, protestatar în faţa guvernului după 22 de ani, a spus un mare adevăr, dar a greşit numai acordul dintre subiect şi predicat, semn că îi ştie pe cei de la fără frecvenţă chiar din clasa unde or fi fost colegi.

• „Până în 2012, Euro va dispare!” (N24 Plus, 16 decembrie 2011)

Cu asemenea prezicători agramaţi, nu mai credem în niciun avertisment al specialiştilor. Păcat că e pe cale de dispariţie verbul „a dispărea”.

• „Este un pic mai superior.” (Antena 1, 19 decembrie 2011)

Ştiţi că suntem oameni buni: propunem ca pleonasmul acesta să nu fie pedepsit cu bătaie la fund, pentru că vorbitoarea de la emisiunea „Să te prezint părinţilor” a încercat să-l facă mic, mic de tot, să fie „mai superior”, dar numai un pic.

• „Meterul Manole şi autostrada” (Realitatea TV, 11 decembrie 2011)

Burtiera de pe ecran a ţinut morţiş să fie parte din baladă şi, în urma surpării, s-a pierdut un „ş”, tocmai din numele constructorului.

• „Redă cât de cât exact atmosfera de dinainte de ’89?” (Realitatea TV, 20 decembrie 2011)

Păi ori cât de cât, ori exact? Hotărâţi-vă!

• „Mici detalii: ăştia aveau mâneci scurte.” (Realitatea TV, 20 decembrie 2011)

Cum or arăta arăta „marile detalii”? Exact ca „giganticele amănunte”, nu?

• „Poate sigur că regimul vă ţinea sub control, domnule Greţcu.” (Adrian Cioroianu, Realitatea TV, 20 decembrie 2011)

„Probabil cert” este că Divertisul era atunci o mare trupă de umor, domnule Cioroianu, pe care nici regimul nu o putea ţine de tot sub control.

• „Să pierdem timpul degeaba?” („Iubiri secrete”, Prima TV, 18 decembrie 2011)

Asta e o întrebare cu adevărat shakespeareană. Propunerea noastră este să pierdeţi timpul cu folos. OK?

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (67)

2012-01-30T13:49:00.003+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Le plac sau nu le plac de mine, sunt vicepreşedintele partidului.” (Marian Vanghelie, Antena 3, 30 noiembrie 2011)

Vremea sărbătorilor vine, cu aerul inconfundabil al colindelor, inspirate de bazinul folcloric al Elenei Băs: Ne plac ori nu le plac / Partide pe colac? / Ne daţi ori nu ne daţi / Politici sau cârnaţi?

• „Recomandăm conducătorilor auto să circule cu viteză.” (Antena 3, 27 noiembrie 2011)

Întrucât sfatul a fost dat de un poliţist, exact la începutul sezonului cu polei şi zăpezi, cine le mai poate spune şoferilor să meargă încet, până la evitarea oricărui pericol? Noi propunem ca şi vorbitorii de la televizor să dea un examen de sală, de limbă română, ca să nu mai uite exact ce e mai important în propoziţie, de exemplu, aici, cuvântul „redusă”. Până atunci, circulaţi, fraţilor, cu viteză, dacă s-a dat dezlegare!

• „Şi în plus încă două miliarde de la buget.” (Daniel Oajdea, Realitatea TV, 26 noiembrie 2011)

Nu numai că banii sunt „în plus”, dar sunt „şi” „încă”! Poate, în felul acesta, purtătorii de cuvânt ai regimului Băs-Boc cred că se triplează nu numai pleonasmul minune, ci şi fondurile.

• „Uneori am impresia că ceea ce urmăresc această garnitură (...) este să rămână la conducere într-un partid mic.” (Mircea Geoană, Antena 3, 23 noiembrie 2011)

E foarte posibil, dar faptul că, în garnitura PSD, sunt destui adversari politici ai domnului Geoană (foşti prieteni până mai ieri) este confirmat de însăşi ataşarea la „garnitură” a unui verb la plural. Pe când fostul (aproape)preşedinte este, decocamdată, la singular.

• „Era plină marea de submarine... radaruri...” (Dan C. Mihăilescu, TVR Cultural, 2 decembrie 2011)

Cunoscutul critic literar, avându-l în faţă pe şi mai cunoscutul şi renumitul în rele HâR Patapievici, şi-a perdut busola şi radarele şi a pornit în căutarea „radarurilor” de rezervă. Păi bine, măi, maestre... tocmai matale şi tocmai pe TVR Cultural?

• „Credeam c-am pregătit bine partida, însă n-am ţinut cont că există şi adversarul.” (Victor Piţurcă, Prima TV, 27 noiembrie 2011)

Nimic de zis, antrenorul naţionalei a păşit decisiv pe tărâmul filosofiei. De acolo, înainte de a reîncepe reconstrucţia reprezentativei de fotbal, a început construcţia unui sistem filosofic, care are la temelie revelaţia că, în sport, ai şi adversari, nu numai idei.

• „Bruneta tânjeşte după atenţia tânărului fecior Poponeţ... În timpul ăsta, femeile se topeanu centimentru cu centimetru” (Kanal D, 4 decembrie 2011)

Adevărat florilegiu de greşeli, pe „minut şi cap pătrat” de emisie. Mai întâi, ni se anunţă marea descoperire că o brunetă tânjeşte într-un club după atenţia, nu după banii unui fiu de miliardar. În al doilea rând, aflăm că Poponeţ ar fi un „tânăr fecior”. Noi ştiam că fetele alunecoase, ca să evite anumite riscuri şi pierderi de timp, tânjesc direct după „feciori bătrâni”. În al treilea şi ultimul rând, ca să înţelegem exact la ce tânjesc femeile, ni se arată un ditamai ligamentul („timpulăsta”), exact în propoziţia despre centimetri! La mai mare!

• „Am vorbit cu Nelu Dumitrescu de la Iris în timpul acestei piese.” (Rock FM, 28 noiembrie 2011)

Fiindcă discuţia cu Nelu nu a fost transmisă în direct, aşteptăm un „opis de” lămurire în legătură cu conţinutul discuţiei şi un altul cu privire la ligamentele sexuale din limba noastră, care se ştie că „e o comoară în adâncuri înfundată”!

• „AEK Larnaca nu le poate pune probleme Stelei în ultimul meci din grupă.” (Mihai Stoichiţă, Sport.ro, 1 Decembrie 2011)

Bun antrenor, defectuoasă limbă română! Sigur, Steaua e o echipă, un grup (asta presupune mai mulţi flăcăi), dar substantivul „Steaua” e la singular şi cere formulări în consecinţă („nu îi poate pune probleme Stelei”). În afară de asta, ciprioţii au dovedit că nu trebuie minimalizaţi niciodată.

• „Mihai şi Florin Costea joacă cam acelaşi post.” (Sport.ro, 1 Decembrie 2011)

Exact asta voiam şi noi să spunem, că fraţii Costea, după ce au plecat de la Craiova, joacă la Steaua, în general, în spiritul cacofoniei lansate, pe seama lor, de postul citat mai sus. „Că când” erau la Craiova, alta era situaţia! „Că care” stare de spirit se compară cu cea din Oltenia?

• „Nu mă rătăcesc niciodată. Am un simţ al dezvoltării foarte dezvoltat.” (Antena 2, 27 noiembrie 2011)

Această prostie a fost scrisă pe ecran şi atribuită cântăreţei Sanda Ladoşi, care tocmai era în imagine şi care, mai mult ca sigur, spusese în interviu că are un „simţ al orientării” dezvoltat, de nu se rătăceşte. Nu la fel de bine se orientează prin limbă editorii şi redactorii de serviciu.

• „Instanţa acceptă că Traian Băsescu i-a tras o scaltoacă acelui copil.” (Antena 3, 30 noiembrie 2011)

Pixelul albastru i-a sucit exprimarea şi vorbitorului de la TV, care, în loc de „scatoalcă”, i-a atribuit preşedintelui (mă rog, copilului, de fapt), o „scaltoacă”. În ţara lui Băs, unde toate sunt pe dos, ar fi fost culmea ca palma dată în văzul lumii să fie şi recunoscută, iar marea scatoalcă să nu devină, prin presiuni politice, mica „scaltoacă”.

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (66)

2012-01-30T13:49:00.001+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Preşedintele spune lucrurilor pe nume şi stabileşte o realitate economică.” (Emil Boc, Antena 3, 17 noiembrie 2011)

Exact! De când spunem noi că, în loc să constate realităţile, Emil Boc e obişnuit ca Traian Băsescu să le stabilească. Primul ministru lansează, deci, cu seninătate o aberaţie cu mare rang de politică de stat, care este, însă, firească în regimul Traian Băsescu: ce îi trece prin cap preşedintelui trebuie să devină realitate, ba chiar economică. Rămâne stabilit!

• „Printre capitalele mai scumpe se află Atena, Barcelona sau Roma.” (Realitatea FM, 21 noiembrie 2011)

Nu ştim cum i-au scăpat vorbitorului alte capitale scumpe, cum ar fi New York, Milano, Rio de Janeiro, Sydney sau Adâncata.

• „Ăsta e temeiul de bază.” (Realitatea TV, 18 noiembrie 2011)

Aşa e orice „temei de bază”: seamănă cu „temelia fundamentului de jos”.

• „În faţa camerelor sunt importante micile detalii.” (Pro TV, 18 noiembrie 2011)

Vorbitorul, marele rocker Alice Cooper, spusese corect în engleză „small moves”, adică „micile mişcări” care contează când faci un film, dar traducătorul a vrut mai mult şi a intrat în şanţ, reuşind un „uriaş, colosal, imens, gogantic şi mare” pleonasm, pe cât de „discret, minuscul şi neînsemnat” este amănuntul în cauză.

• „Au venit să conspecteze în curte.” (Pro TV, 19 noiembrie 2011)

Proprietarul curţii, emoţionat că le vorbea reporterilor, a încurcat cuvintele şi i-a bănuit pe poliţiştii anchetatori, veniţi să-i inspecteze ograda, că ştiu să şi conspecteze, ceea ce, evident, nu mai e cazul, odată ce apărătorii legii au intrat în pâine prin susţinerea examenelor.

• „E o anumită tardivitate.” (Realitatea FM, 19 noiembrie 2011)

Acest termen, emis relaxat în eter, ne arată pofta pentru „inovăreală” a „vorbăreilor” de la radio, care se joacă prea des cu „răbdăroşenia ascultăreţilor”. Pe lângă „massmediacii” de azi, Coana Chiriţa rămâne doar o copilă, cu „furculisionul” ei modest.

• „Este un profesor foarte bun, chiar şi noi ne-a şocat această ştire.” (Realitatea TV, 16 noiembrie 2011)

Vorbele aparţin unei profesoare, care chiar părea şocată de prea desele cazuri recente în care colegi de breaslă, între orele de pian şi sport, fac educaţie sexuală minorelor, fără să ceară ore suplimentare plătite.

• „Juventus nu i-a oferit până acum lui Del Piero nicio ofertă de prelungire a contractului.” (Digi Sport 3, 17 noiembrie 2011)

Poate i-o fi „dăruit un dar” sau l-o fi „cadorisit cu un cadou”, în secret, doar să lase locul şi altora.

• „La un pahar de vin o să lacrime uşor.” (Dan Andronic, B1 TV, 20 noiembrie 2011)

În intimitate, suntem siguri că mulţi oameni politici (la care se referea vorbitorul) sunt în stare „să oftească” şi chiar „să plângeze”, ca să „se descărcheze” de eşecuri sau „succesuri”.

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (65)

2012-01-30T13:48:00.003+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Aici se produce tramvaiele.” (Gheorghe Falcă, Antena 3, 10 noiembrie 2011)

Scriitor (autor al cărţii „Societatea vie. Proiect România 2020”), lider important al PDL, înrudit prin năşire cu Traian Băsescu, primarul Aradului ne arată cât de mult aplică administraţia portocalie programul de austeritate: tramvaiele „se produce” în continuare, dar se face economie mare la verbe, care sunt lăsate la singular, deşi FMI nu ne-a cerut asta în mod expres.

• „Anumiţi colegi cu un aşa-zis pretext pseudo-juridic au intoxicat conducerea partidului.” (Mircea Geoană, B1 TV, Realitatea TV, Antena 3, 13 noiembrie 2011)

Fostul preşedinte social-democrat, tocmai pus pe lista de transferuri de către lupii tineri (dar cam fără colţi) ai partidului, a mai arătat o dată cum a reuşit performanţa să piardă prezidenţialele din 2009, când avea 54% la 46% în sondaje, până la confruntarea finală cu Traian Băsescu, moment în care a dat cu procentele în gard. De data aceasta, domnul Geoană a negat negaţia atât de mult, încât nimeni nu ştie ce anume a produs intoxicaţia la nivel de partid: păi, dacă e „aşa-zis”, nu mai e „pretext”, iar, dacă e „aşa-zis”+”pretext”, n-ar mai trebui să fie „pseudo”. Nu credeţi? De unde concluzia că intoxicaţia subţire cu vorbe aiurea se ţine. Plus curajul de a ne spune, cu nume şi prenume, cine intoxică („anumiţi”).

• „Consiliul Local şi Primăria Sectorului 4 îi va confera post-mortem lui Ion Diaconescu titlul de Cavaler al civismului.” (Cristian Popescu Piedone, Antena 3, 12 octombrie 2011)

Dacă tot ne-a spus că ambele instituţii „va” face gestul de a-l onora pe regretatul lider ţărănist, primarul Sectorului 4 a venit şi cu o adăugire la limba română, verbul „a confera”, un fel de „a conferi”, îmbunătăţit cu a „onora”.

• „Cam în jur de 8 miliarde intră la cheltuielile materiale... Mă aştept de la preşedinte să vorbească cu capul la el.” (Mugur Ciuvică, Antena 3, 15 noiembrie 2011)

Şirag de perle, cinste cui te-a spus pe post! Nu numai că am avut „circa vreo” câteva cuvinte, sudate într-un pleonasm de mai mare dragul („cam în jur de”), dar, ca bonus, am primit şi două cacofonii, una micuţă („ca-cu”), alta – imensă („capul la”)! Propunem să se infiinţeze, în cadrul Grupului de Investigaţii Politice al domnului Ciuvică, şi un departament de Investigaţii Lingvistice.

• „În societate, rolul femeii este foarte inferior.” (Mbella Nzuzi, N24 Plus, 11 noiembrie 2011)

Da, e adevărat că emisiunea a fost o reluare de la „Nu suntem blonde” de acum câţiva ani. Da, ştim că teleasta congoleză de azi, abia adaptată atunci la limba română, vorbeşte relativ bine pentru un oaspete. Dar monstruozitatea de limbaj rămâne printre „cele mai inferioare” exemple de nearătat vreodată copiilor.

• „Am avut la Playboy o şedinţă foto cu patru tinere domnişoare parfumate.” (Radu Mazăre, Realitatea TV, 22 octombrie 2011)

Aşteptăm pictorialele primarului constănţean cu „domnişoare în vârstă” neparfumate şi cu „domnişoare mature” natur, eventual transpirate.

• „Din toate formularele alea nu se extrage decât câte persoane locuieşte în casă.” (Recenzor, Radio Zu, 26 octombrie 2011)

Cine să mai creadă în rezultatele recensământului din 2011? Dacă oamenii trimişi de autorităţi să numere populaţia nu fac bine acordul între subiect şi predicat, ajungem la dileme de felul: „Câţi oameni are familia Popescu, dacă toţi este acasă? Sunt unul sau e mai mulţi?”

• „Cine poate să uite detaliile mărunte?” (Titraj, Discovery History, 22 octombrie 2011)

Nimeni, desigur! În schimb, toţi vrem să uităm aceste „mici amănunte” ale pleonasmelor cu grad ridicat de risc, tocmai pentru că ele sunt „imens de colosale”.

• „Echipa Oţelul Galaţi a învins în deplasare cu scorul de 2-1 echipa Oţelul Galaţi.” (Pe ecran, Antena 3, 23 octombrie 2011)

Campioană en-titre a României, echipa gălăţeană are (în viziunea celor ce pun texte pe ecran) puteri paranormale de dudublare, fiind, în acelaşi timp, şi acasă, şi în deplasare, la Galaţi, unde reuşeşte să se învingă singură, nu ca în Liga Campionilor, unde măcar o bat toţi adversarii, cu mic, cu mare. Câtă dreptate avea cel ce spunea că nu există adversar mai puternic decât tine însuţi. Aşteptăm revanşa gălăţenilor în faţa gălăţenilor, de acasă... de la Galaţi, evident.

• „Sunt predispuşi persoanele care au cifra respectivă.” (Astrolog, Antena 3, 17 octombrie 2011)

Să înţelegem că e vorba numai despre bărbaţi? „Persoane” suntem toţi, indiferent de sex, dar „predispuşi” nu pot fi decât bărbaţii, eventual şi homosexualii, nu?

• „Un jucător apărut recent în setupul echipei naţionale.” (Eurosport, 15 noiembrie 2011)

Vrând să se scalde în lacul cu mirodenii şi neologisme („setup”), vorbitorul de la eurocanalul plin de rafinament a căzut în puţul cu barbarisme şi ligamente de grad zero, care fac trimitere involuntară şi vulgară la sexul bărbătesc de sub veşmântul popular. Daţi-o-n setupul ăla de treabă, nu mai vorbiţi urât în public!

• „Americanii de la Toro au inaugurat la Ploieşti o fabrică care va produce sisteme de microirigaţii.” (pe ecran la Antena 3, 5 octombrie 2011)

Dorim să ştim dacă microirigaţiile acestea sunt capabile să ducă la canal macrocacofoniile ce ni se oferă la televizor, scrise cu litere agere.

• „Proiectul de revizuire al Constituţiei pentru scoaterea sintagmei stat naţional a fost introdus de UDMR pe furiş.” (Antena 3, 2 noiembrie 2011)

Influenţaţi de vorbirea de tip udemerist, jurnaliştii care au redactat ştirea au început să încurce masculinul cu femininul, genuri existente în limba română, nu şi în maghiară, care este o limbă frumos, dar greu. Şi uite cum, nu pe furiş, ci în văzul şi auzul lumii, limba română este călcată în copite.

• „Concurenţii s-au pregătit cu noi stil de dansuri.” (Iulia Vântur, Pro TV, 11 noiembrie 2011)

Imprevizibila Iulia Vântur de la „Surprize, surpri...”, pardon!, de la „Gafez pentru tine”... scuze!, de la „Dansez pentru tine”, ne întinde o capcană. Nu ştim ce a vrut să spună: că dansatorii s-au pregătit cu „noi” (mă rog, cu „ei”) sau că dansatorii au pregătit un singur stil de dans cu mai multe noutăţi incluse. Nici din această dilemă nu putem ieşi.

• „Scriitorii nu-şi pot multiplica cărţile.” (Maria Grapini, Antena 3, 10 noiembrie 2011)

Săracii scriitori! Bieţii cititori! Vai de capul telespectatorilor, cărora li se trimit asemenea cacofonii contondente.

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (64)

2012-01-30T13:48:00.001+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „În cursul după amiezii de ieri seară a fost anunţată şi conducerea şcolii.” (Cristian Alexandrescu, inspector general şcolar, Antena 3, 4 noiembrie 2011)

Nu ştim dacă a fost mai bine aşa sau era mai util să fie făcut anunţul ieri noapte la prânz sau mâine dimineaţa în amurg.

• „Ion Diaconescu... tocmai el a înfiinţat PNŢ în 1936.” (Realitatea FM, 12 octombrie 2011)

Câte perle pe secundă de emisie! Născut în 1917 şi decedat în 2011, venerabilul ţărănist Ion Diaconescu nu avea cum să înfiinţeze Partidul Naţional Ţărănesc în 1936, din mai multe motive: a) PNŢ a fost înfiinţat zece ani mai devreme, în 1926, de către Iuliu Maniu şi Ion Mihalache; b) Ion Diaconescu, oricât de devreme ar fi intrat în viaţa politică, nu putea fi cooptat, la 9 ani, în echipa de lideri fondatori şi maturi ai PNŢ, şi nici măcar la 19 ani, dacă anul 1936 ar fi fost corect.

• „Zvonurile i-au lăsat reci pe greci.” (Pro TV, 9 septembrie 2011)

Două chestiuni: una climatică şi una poetică. Se pare că falimentul ţării lor le ia grecilor până şi ceea ce nu credeau că vor pierde vreodată: căldura. Comentatoarea, româncă, e născută poetă şi face rime sarcastice, chiar când Atena se scufundă din cauza datoriilor suverane.

• „Să demonstrăm că acel 0-5 de la Haifa nu a fost întâmplător.” (Ilie Stan, Antena 3, 3 noiembrie 2011)

Şi noi, care tocmai încercam să dăm circumstanţe atenuante, că incredibila înfrângere din Israel a fost un accident! Dar, dacă antrenorul Stelei zice că nu a fost o întâmplare, să-l credem!

• „Mi-ar place foarte tare să se înfiinţeze şi la noi Asociaţia Pensionarilor, cu Traian Băsescu preşedinte.” (Cristina Stamate, Antena 3, 4 noiembrie 2011)

Întâi şi-ntâi că e vorba de o actriţă cu multă experienţă, care ar fi trebuit „să vorbeşte” corect româna. În al doilea rând, că verbul valabil era „a plăcea”, nu „a place” şi la debutul doamnei Stamate, şi a rămas aşa şi azi, în noul mileniu. În al treilea rând, că unei doamne nu-i stă bine să recunoască în public că îi place „tare” (şi Mihaela Rădulescu e abonată la această formulă).

• „Concordia Chiajna a primit o lovitură liberă de la 11 metri.” (Naţional TV, 1 noiembrie 2011)

Nici penalty-urile nu mai sunt ce au fost odată, când loviturile de la 11 metri se trăgeau sigur direct pe poartă. Dar probabil că, din cauza degradării situaţiei în ţară, inclusiv la Chiajna, oamenii se gândesc mai bine dacă să tragă direct sau să paseze. Nu am aflat cât de liberă a fost lovitura şi nici dacă nu a ieşit, între timp, vreo hotărâre a International Board prin care loviturile de la colţ să fie obligatoriu executate direct pe poartă.

• „Mai sunt şi astăzi unii care cred că teatrul va dispare.” (Ion Lucian, Radio Bucureşti FM, 1 noiembrie 2011)

Unii sunt siguri, maestre, că va dispărea şi conjugarea a doua „ea-ere” (cu verbe ca a plăcea, a dispărea, a vedea, a părea), lăsând locul agresivei conjugări a treia „e-ere”, care va înghiţi totul din jur şi va aduce la putere forme hidoase ca „va vede”, „mi-ar pare” sau deja cunoscuta „mi-ar place”.

• „Nu există alegeri electorale în partide.” (Pro TV, 18 octombrie 2011)

Păi cum să existe, din moment ce „electoral” presupune exact „a alege”?

• „Bărbatul avea nenumeroase fracturi.” (Pro TV, 9 septembrie 2011)

Mai bine-aşa! Decât să se piardă timp important de emisie cu o formulă ca „numeroase, nenumărate”, a fost în interesul postului să se comprime exprimarea, ca să intre câteva secunde în plus de publicitate. Problema e că hibridul lexical creat înseamnă puţine fracturi, nicidecum foarte multe.

• „Oamenii legii încearcă să afle de la ce a pornit acest incendiul.” (Larisa Popa, Pro TV, 9 septembrie 2011)

Aşa e când reporterul nu citeşte exact ce i-a dat producătorul şi improvizează!

• „Camere de luat supravegheri... camere de luat supravegheri... camere de luat supravegheri.” (Saviana Rusu, Realitatea TV, 10 octombrie 2011)

Ca să se asigure că nu ni s-a părut, ca să ne fie clar că a spus o trăznaie, teleasta a rostit de trei ori ceva ce nu există nici în tehnica modernă.

• „Interlopul a susţinut că este arestat politic.” (Antena 3, 26 octombrie 2011)

Iar noi susţinem că nu se pun unele după altele cuvinte care se termină cu „pul” şi cuvinte care încep cu „a”.

• „Morga pe care o adoptează... în ceea ce privesc bijuteriile.” (Cătălin Botezatu, realitatea FM, 27 octombrie 2011)

De când e teleast şi radiourile îi sorb cuvintele, creatorul de modă vorbeşte tot mai rafinat. Aici, în numai câteva cuvinte, Bote al Biancăi a reuşit să prezinte o colecţie inestimabilă, cu formă greşită şi dezacord de toată frumuseţea în coadă.

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (63)

2012-01-30T13:47:00.002+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Fugarii erau ascunşi între lanurile de porumb, între tufe.” (Antena 3, 8 octombrie 2011)

Nu numai că sunt fugari, dar se pare că sunt şi proşti rău! Cum să nu te găsească potera, dacă stai între lanuri, nu în lanuri? Sau poate că reporterul o fi prost şi a vorbit aiurea. Pentru orice eventualitate, prezentăm scuze fugarilor din lanuri şi tufe. Tindem să credem că, totuşi, evadaţii sunt mai inteligenţi decât unii reporteri, dacă au ajuns, totuşi, să păcălească temnicerii.

• „Seara ajunge la un vârf de maxim al zilei.” (Antena 3, 3 octombrie 2011)

Vedeţi de ce sistemul energetic naţional intră în colaps? Pentru că vârful, în loc să fie minim, e maxim, iar abisul ajunge pe culmi nebănuite!

• „Comitetul Nobil nu a fost informat la timp.” (Realitatea TV, 4 octombrie 2011)

Ştiind că Premiile Nobel sunt un proiect nobil, vorbitorul de la TV a vrut, probabil, să nu lungească vorba.

• „Oamenii să fie la câţiva zeci de centimetri de artişti.” (Mihai Morar, Acces direct, Antena 1, 6 octombrie 2011)

Mult mai bine aşa, decât să fie la câteva kilometri!

• „Este veteranul de vârstă neozeelandez.” (Digi Sport 2, 9 octombrie 2011)

Cu acest veteran de vârstă, cu o echipă de atleţi sportivi, în frunte cu un antrenor priceput la competenţă, excelenţii extraordinari neozeelandezi i-au bătut şi pe argentinieni, şi pe australieni, şi pe francezi şi au luat iarăşi titlul mondial la rugby.

• „Radu Mazăre... şedinţă foto cu tinere domnişoare.” (Dana Războiu, Realitatea TV, 22 octombrie 2011)

Ar fi fost culmea, cu banii şi cu poziţia lui, ca primarul Constanţei să ajungă să pozeze cu nişte domnişoare bătrâne. De ce s-ar mai fi făcut primar?

• „Şefii români ţipă la angajaţi, dar media UE e dublă.” (Pe ecran, la Realitatea TV, 9 octombrie 2011)

Când am citit primele cuvinte, ne-am ruşinat de ai noştri, de agresivitatea lor, dar ni s-a dat imediat informaţia că europenii o fac de două ori mai rău. Dacă şefii noştri sunt biciuiţi de Realitatea TV că ţipă la salariaţi (după cum reiese din comentariile din platou şi din titlul enorm de pe ecran), atunci ce pedeapsă merită restul europenilor, care ţipă dublu?

• „La taclale despre lumea mondenă.” (M’bela, 10 TV, 22 octombrie 2011)

Lume mondenă? Păi „lumea” nu e totuna cu „monde”? Nici scăpată în vorbire, această greşeală nu e permisă, darmite pusă ca titlu mare, pe ecran. Noroc că, invitat fiind Radu Pietreanu, se poate găsi scuza cam străvezie că M’bela a pus totul sub semnul glumei.

• „Cel mai puternic cutremur din ultimii 50 de ani se subestima atunci.” (Antena 3, 23 octombrie 2011)

Sinistrul de 7,2 grade pe Scara Richter din Turcia a zguduit puternic şi limba română a unora de pe la noi. Dacă estimarea era de 50 de ani, atunci subestimarea cam cum să o înţelegem: 40 sau 60 de ani?

• „Rectorul a dispus imediat mutarea clădirii la parter.” (Vlad Nistor, Antena 3, 23 octombrie 2011)

Noi auziserăm că, nedorind să semneze că răspunde de integritatea clădirii în caz de cutremur, rectorul respectiv a dispus imediat mutarea bibliotecii de la cucurigu la parter. În viziunea domnului Nistor, care comenta la TV, se pare că, mai precaut decât oricine, rectorul ar fi decis să elimine orice pericol de prăbuşire, mutând preventiv tot edificiul la nivelul solului, ca să dea cu sâc seismelor viitoare.

• „Un popor trist în marea lui traversare prin tranziţie.” (Valentin Stan, Antena 3, 25 octombrie 2011)

Traversarea prin tranziţie trebuie stopată prin oprire şi apoi ulterior să pornim prin start din nou iarăşi, nu-i aşa?

• „Discursul era împăturit în patru.” (Mircea Geoană, Antena 3, 25 octombrie 2011)

Este vorba despre o foaie, oferită de Regele Mihai aproapepreşedintelui Mircea Geoană. Bine că nu era îndoită în opt, că risca să se rupă la colţurile rotunde.

• „Fiecare trebuie să încearcă să-şi pună ordine.” (Florin Vâlnei, Antena 3, 10 octombrie 2011)

Să încearcă, să se străduieze, fiindcă numai aşa o să reuşeşte!

• „Cea mai gravă victimă e o femeie.” (Antena 3, 15 octombrie 2011)

Cum a constatat reporterul gravitatea victimei? După figură, după poziţia mâinilor, după încruntare, după apăsarea sufletească?

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (62)

2012-01-30T13:47:00.001+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Jalnic moment! Ar fi trebuit să fie aici o frumuseţe de mormânt!... Dă-mi una, nesimţitule... că eşti moldovean de-al meu.” (OTV, 16 iulie 2011)

Otevizarea României, anunţată de Dan Diaconescu încă de acum câţiva ani, s-a produs! Avem aici toate datele: 1) Transmisia din cimitir, de lângă mormântul Mădălinei Manole; 2) Faţă în faţă se află soţul văduv, înconjurat de boduguarzi, şi părinţii răposatei artiste, înconjuraţi de fanii furioşi, solidari; 3) Pe alei, chibiţii, care emit, cât mai aproape de microfonul de ambianţă, maxime, cugetări, aforisme, pilde, postulate, teoreme, leme şi alte înţelepciuni, care mai de care mai sinistre. 4) Din gloată, se ridică vocea unei fane curajoase, care, cu spirit de sacrificiu, îl provoacă pe văduvul Petru Mircea să o mutileze, atingându-l la coarda sensibilă a apartenenţei comune, părând că ştie bine ce ştie despre moldoveni. Probabil că vorbitoarea ar fi cea mai nimerită să completeze capitolul din Cantemir, dedicat năravurilor moldovenilor, în Descrierea Moldovei.

• „Când spui această doamnă, o spun cu o anumită răcire.” (Ovidiu Zară, OTV, 16 iulie 2011, reluare din 2010)

Fiind vorba despre moartea Mădălinei Manole Cuvânt, cuvântul „răcire” a fost prost ales, de către cel pe care Traian Băsescu l-a nemurit, spunându-i „Găozar”.

• „Am spus-o clar şi răspicat: creşterea cotei unice ar fi fost pentru economie un semnal extrem de nociv şi dăunător.” (Emil Boc, Antena 3, 14 iulie 2011)

Având puţine idei, dar fixe, premierul Boc face perechi-perechi de pleonasme, câte două cuvinte cu acelaşi înţeles pentru fiecare propoziţie în care vrea să ni se arate arhanghelul fermităţii: nu numai că a spus-o clar, dar şi răspicat! Nu numai că semnalul ar fi fost nociv, dar şi dăunător!

• „Plan de ajutorare al Greciei.” (Mircea Badea, Antena 3, 21 iulie 2011)

Mai scapă şi Mircea Badea câte un pui de dezacord, ce să-i faci? Nimeni nu e perfect! Mai apare câte o carie şi „în gura presei”.

• „V-ar place să....” (Bogdan Chirieac, Realitatea TV, 21 iulie 2011)

Bun şi atent vorbitor, tocmai premiat de revista noastră cu o zi înainte, analistul s-a relaxat şi a încurcat conjugările, în felul în care o fac tot mai mulţi, din păcate.

• „Luna de miere în Dubai i-a costat pe proaspeţii însurăţei 50.000 de euro.” (Realitatea TV, 9 iulie 2011)

La ce v-aţi referit când aţi spus „proaspeţii” miri? Erau abia recoltaţi? Erau minori? Erau tocmai ieşiţi de sub duş? Sau vă refereaţi la faptul că abia s-au căsătorit? Atunci, ar fi trebuit să lăsaţi adverbul „proaspăt” să-şi facă treaba, fără acord în număr şi gen, pe lângă părţile de vorbire determinate.

• „Cei de la Red Bull au atâta încredere şi siguranţă!” (Digi Sport, 9 iulie 2011)

Şi una, şi alta? Nu e prea mult? Nicidecum! Cum altfel au ajuns campioni mondiali la Formula 1?

• „Am fost în Antalya, la turci... Ne-au făcut o ofertă... şi ne-am întors cu bani.” (Daniela Crudu, Antena 1, 6 iulie 2011)

Măcar nu mai spuneţi tare asta, fetelor! Lumea bănuieşte, chiar ştie bine cine sunteţi şi ce faceţi dumneata şi Bianca Drăguşanu, nu mai e cazul să şi mărturisiţi public? Oircum, felicitări pentru sinceritate! Mari femei, mari caractere, nu glumă!

• „Ultimul act adiţional adăugat la contract a fost de 33 milioane euro.” (Realitatea TV, 15 iulie 2011)

De aia e adiţional, pentru că se adaugă!

• „Naţional Arena e relativ o copie fidelă a celui din Frankfurt.” (Realitatea TV, 15 iulie 2011)

Hotărâţi-vă! Ori relativ, ori copie fidelă?

• „Citeşte volumul 1 din Dostoievski, Idiotul! Întoarce-te mai deştept din vacanţă!” (Toate posturile, iulie 2011)

Reclama, construită intenţionat şmecher, ca să spele ruşinea de mai demult cu „citeşte Idiotul de Dostoievski”, joacă tare cartea erudiţiei prin miştocăreală şi paradox, dar tot dă cu sputa în fasole, pentru că păstrează alături cuvintele care trebuia despărţite, doar că le pune invers: Dostoievski şi Idiotul. Ăsta e „Adevărul”, unii ies glorioşi din lac ca să cadă în puţ. Sau invers.

• „Aş vrea să ne faceţi pe scurt un rezumat.” (Maria Coman, Antena 3, 15 iulie 2011)

Noi am vrea un rezumat lung de tot, gros cât se poate, complet cât cuprinde şi fără omisiuni, dacă se poate chiar exhaustiv.

• „Aceste metode de schingiuire atât sufletească cât şi trupească... Este o problemă structurală care n-a rezolvat-o.” (Maria Grapini, Antena 3, 15 iulie 2011)

Noi am auzit de schingiuire doar ca metodă de a provoca suferinţă fizică. Doamna Grapini extinde semnificaţia şi în spaţiul inefabil, spiritual, în care, odată intrată, subtilizează prepoziţia acuzativului neatent, „schingiuindu-ne” în toate felurile!

• „El (Vasile Blaga) şi-a asumat o decizie care superiorii lui au considerat-o greşită.” (Antena 3, 17 iulie 2011)

Capitolul „Acuzativul cu prepoziţie lăsat fără prepoziţie” continuă! Suntem siguri că va urma!

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (61)

2012-01-30T13:46:00.000+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Spaţiul ăsta va fi dedicat încălţămintelor.” (Emil Boc, Antena 3, 27 iulie 2011)

Simţindu-se bine între micii şi sârguincioşii chinezi, premierul a gafat, gândindu-se, poate, mai mult la faptul că n-ar fi rău ca pantofii să aibă tocuri mai înalte, pentru restul de ocazii.

• „Astăzi avem mai multe structuri care se suprapun în ceea ce înseamnă controlul piscicol, ceea ce înseamnă branconajul…Branconajul e destul de mare.” (Traian Igaş, Antena 3, 15 iulie 2011) Înainte să se ocupe de trei caraşi furaţi şi de doi mistreţi sacrificaţi ilegal, îi sugerăm ministrului de interne să braconeze fără teamă dicţionarele şi să-şi însuşească fără milă formele corecte ale cuvintelor pe care le foloseşte.

• „Bărbatul din arestul Poliţiei Timiş a supravieţuit după ce medicii l-au surescitat.” (Antena 3, 1 august 2011)

Noi credeam că medicii resuscită. Când colo, oamenii ăştia, probabil surescitaţi de felul mizerabil în care sunt plătiţi, surescită pacienţii până au nevoie de resuscitare.

• „La Deta s-au împărţit pumni, picioare, săbii.” (Antena 3, 29 iulie 2011)

Dorim să ştim dacă împărţirea a fost corectă: cine a luat pumni şi câţi, cine a primit picioare şi unde, cine a căpătat săbii şi unde le-a băgat? Ne şi închipuim scena de coşmar: un interlop aruncând mulţimii, dintr-un camion, săbii, pumni, picioare.

• „Spuneţi la SMS 1333 ce credeţi despre moartea Mădălinei Manole şi puteţi câştiga 15 milioane de lei.” (OTV, 13 iulie 2011)

Formularea concurează cu mari şanse la titlul de „Momentul cinic al anului”. Telespectatorii ce ar fi trebuit să facă? Să îşi dea drumul, grotesc, lugubru, la imaginaţie, ca să ia premiul?

• „Primarul din Deta îşi cere scuze... Petru Roman spune că fiii săi nu sunt criminali, aşa cum i-au făcut presa.” (Realitatea TV, 29 iulie 2011)

Mai întâi, că scuzele nu se cer, ci se prezintă. Apoi, presa, fiind compusă din mai multe ziare şi instituţii media, este firesc ca vorbitorul să folosească pluralul, când subiectul „presa” este la singular. Logic, deşi dezacordat.

• „Poliţistul nostru va fi în stare să poată da indicii.” (Lucian Diniţă, Realitatea TV, 19 iulie 2011)

Comisarul şef are mare încredere în poliţiştii săi. Nu numai că ei pot, dar sunt şi în stare!

• „Am revenit din nou în direct.” (N24 Plus, 21 iulie 2011)

Fiind vorba despre emisiunea „Doctorul tău”, ni s-a făcut şi mai rău, ni s-a aplecat de la acest pleonasm clasicizat.

• „Bucureştiul trebuia să aibă vreo circa 20 de pasaje Basarab.” (Radu Opaina, OTV, 27 iulie 2011)

Ocupat cu demonizarea „ciocoiului Sorin Oprescu”, vorbitorul a aglomerat în frază doar două sinonime, lăsând pe afară alte variante pleonastice, cum ar fi „aproximativ în jur de”.

• „Finisajele finale ale autostrăzii Timişoara - Arad.” (Irina Petraru, Antena 3, 2 august 2011)

După obiceiul actualului guvern, care întâi taie panglici şi apoi se apucă de lucru, credem că, de fapt, în propoziţie e vorba despre nişte „finisaje incipiente”. Când vor fi „gata terminate alea finale”, România va avea autostrăzi peste tot, chiar şi între pridvoarele şi closetele din fundul curţii de la ţară, nu numai la Răchiţele, la familia Boc în poiană.

• „În Turcia, toţi şefii de arme şi şeful statului major general a demisionat... De frică că s-ar putea să-şi piardă viaţa.” (Iosif Buble, Antena 3, 31 iulie 2011)

Nicio masă fără peşte oceanic, nicio emisiune a lui Bubble Boy fără nişte perle. Demisia militarilor turci fiind în bloc, merge şi singularul.

• „Speranţele care se pune în noul Dinamo.” (Mihai Stoichiţă, Digi Sport, 28 iulie 2011)

În Dinamo, avem de un ban speranţă. Şi atunci, fiind una speranţă, dezacordul se poate trece cu vederea, mai ales că a fost slobozit pe un canal sport, unde „greşelile merge”. Vorba ungurului reflexiv: limba română este greu, dar frumos!

• „Cornel Fugaru a fost diagnostificat cu cancer acum 10 ani.” (Realitatea TV, 15 iulie 2011)

Uluitor este că nici măcar când e vorba de o tragedie, televorbitorii nu se astâmpără şi nu renunţă la tentaţia de a vorbi preţios. Ce era aşa de complicat să spună corect un cuvânt atât de simplu?

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (60)

2012-01-22T21:40:00.004+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Avem toate datele care stau la baza fundamentării parteneriatului... Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.” (Elena Udrea, Realitatea TV, Antena 3, 10 iulie 2011)

Conferinţa de presă a doamnei ministru avea ca scop auto-victimizarea demnă, după ce 10.000 de oameni o huiduiseră cu o seară înainte, când boxerul Lucian Bute, câştigător pentru a noua oară consecutiv a titlului mondial, i-a mulţumit public pentru că a organizat gala (frumos gest al lui Bute). Înainte de a da tuturor cunoscuta-i pildă cu fapta bună, care se pedepseşte, Elena Udrea a vrut să pună un moţ de vorbire elevată demonstraţiei că a meritat să cheltuiască 2 milioane de euro pentru gala de la Romexpo, dar a intrat în şanţ cu pleonasmul grosolan „baza fundamentării”. Păcat că nu a făcut-o groasă, lată şi lungă până la capăt, să spună măcar şiragul complet: „baza temeliei fundamentării de jos la rădăcina fundaţiei”.

• „S-a dovedit cine sunt demagogii şi cine vorbesc despre combaterea corupţiei.” (Crin Antonescu, Antena 3, 11 iulie 2011)

Cu ceva tot s-a ales liderul liberal de la Traian Băsescu, mai exact, de la fiica lui, Elena Eba: până şi un bun vorbitor poate lua, ocazional, boala limbii nebune.

• „The level of trai.” (Traian Băsescu, citat la Antena 3, 9 iulie 2011)

Creşte şiragul de perle multiculturale ale preşedintelui Băsescu. După „aviara gripa”, după „Sulaina channel”, după „the eşec of our policy”, iată şi chestiunea nivelului de trai, tratată bilingv şi băgată în ceaţa englezească. Cum s-o traduce Băsescu, etimologic, în engleză?

• „Cum ar arăta România azi dacă 20 de generaţii care au dat bacalaureatul nu ar şti ce este şpaga, nu ar şti ce este frauda? Dacă 20 de generaţii, adică toţi cei care au între 38 şi 18 ani, nu ar fi fraudat.”(Daniel Funeriu, 30 iunie 2011, citat de Jurnalul Naţional, de alte ziare, agenţii de presă şi televiziuni)

Dincolo de jignirea globalistă a atâtor oameni, a căror pregătire este aruncată la gunoi cu o frază emanată la Craiova, afirmaţia ministrului Educaţiei conţine o defecţiune de sens. Domnul Funeriu confundă „o generaţie” cu „o serie”. Se ştie că o generaţie umană cuprinde indivizii cam de aceeaşi vârstă, dar termenul, ca interval, presupune o diferenţă de vârstă de circa două decenii, adică, logic, diferenţa dintre părinţi şi copii. Desigur, cuvântul este flexibil, dar nici chiar într-atât, încât să se comprime vreo 400 de ani în 20, doar ca să dea rezultatul enunţat de Traian Băsescu, despre şcoala românească, producătoare numai „de tâmpiţi”!

• „Bogdan Dinu poate avea norocul şi şansa să devină primul campion mondial al României la categoria grea!” (Pro TV, 9 iulie 2011)

Rar lucru e să ai şi noroc, şi şansă! Rar lucru e şi să spui o asemenea tâmpenie de pleonasm standard! Vorbitorul de la TV s-o fi gândit cum ar fi, oare, să ai noroc, dar să fii lipsit de şansă? Oricum, pare mai bine decât să ai şansă, dar să nu ai noroc. Aşa că mai bine le ai pe amândouă, „în direct live pe viu”, la oră de vârf.

• „Bulgaria îşi va reduce importurile de gaz din Rusia în următorii doi ani, de la 2 miliarde metri cubi, la 500 de mii.” (Realitatea TV, croll pe ecran, 7 iulie 2011)

Chiar aşa? Reducere de 4000 de ori în doar 2 ani? Nu e cam rapidă, cam drastică reducerea? Cu ce o se încălzească bulgarii în vremea asta? Ar trebui să reducă de cinci ori concumul în fiecare zi! Cu ce o să îşi mai facă dulceţurile şi conservele? Cu gaze de la castraveţi sau de la trandafiri? Dar nu cumva informaţia e o gogomănie, pur şi simplu, scăpată pe ecran de vreun cap limpede?

• „Cu berea nu e de joacă. Totul trebuie să fie perfect până în cele mai mici detalii.” (Reclamă, toate posturile de ştiri, 7 iulie 2011)

Se pare că atât pe producătorii de bere, cât şi pe cei care difuzează o asemenea reclamă, netrecută prin filtrul gramaticii, îi interesează doar ca băutura să fie perfectă, nu şi limba română. Altfel, ori ar fi scos pleonasmul „mici detalii”, ori l-ar fi îmbogăţit, ca să pară că e intenţionat: „micile detalii ale amănuntelor neînsemnate”.

• „Diferite grade de complicabilitate.” (Realitatea TV, 11 iulie 2011)

Exact! Un astfel de grad superior de alambicare, pe bază de emfază, de „hai să ne dăm culţi”, este chiar rostirea acestui cuvânt, inexistent în Dicţionarul general al limbii române.

• „Scorpionului i se potriveşte toate destinaţiile unde se practică turismul sexual.” (Mariana Cojocaru, N24 Plus, 9 iulie 2011)

În acele destinaţii, astrologii ar trebui să sugereze, pentru lecturi obligatorii, în afară de reviste porno, şi gramaticile din clasele mici, deşi sexul nu ştie carte. Teleaştii ar trebui să ştie.

• „Din ce acord face parte? Cel cu acordul şi cu participarea părţilor?” (Oana Mareş Viziru, Antena 2, 7 iulie 2011)

Pline de revelaţii sunt aceste ziceri. În primul rând, să subliniem descoperirea că un acord face parte dintr-un acord. Că de-aia e acord. În al doilea rând, să mai remarcăm că „părţile participă”, că de aia e partea – parte, ca să ia parte.

• „Trebuie să-i dai Cezarului ce-i al Cezarului. Vettel este un pilot extraordinar... Este un rezultat extraordinar, dar totuşi primii cinci să fie despărţiţi de o secundă mi se pare cam mult.” (Digi Sport 1 TV, 9 iulie 2011)

Credeam că, în fine, cu ocazia transmisiei calificărilor din Formula 1, un vorbitor TV o să spună expresia completă: „Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”, din care e clar că mic e împăratul, iar mare e Dumnezeu. Ignoranţa, preluarea unor înţelepciuni sau citate celebre se face după ureche, adesea parţial, fără o minimă sforţare pentru căutarea semnificaţiei, a sursei, a întregului.

Când, însă, e de făcut un pleonasm, comentatorii noştri se înghesuie, deşi la „dar totuşi (însă cu toate acestea)” e coadă dintotdeauna. „Dar însă totuşi”, Cel de sus se pare că a auzit spusele de la Digi Sport şi l-a pedepsit pe favoritul Sebastian Vettel, care a terminat pe locul doi, a doua zi, în cursa de la Silverstone. Ca să nu se mai creadă Dumnezeul şi nici măcar Cezarul, împăratul volanului!

• „Dar totuşi, ce poftă de box au românii!... Bute se-ntoarce din nou să boxeze în România.” (Sport.ro, 9 iulie 2011)

Ca orice frate mai mic, „dar însă totuşi” ascultător, canalul de sport al ProTV se ia după exemplul celui mai mare, ne loveşte cu acelaşi pleonasm în faţă şi ne dă lovitura decisivă „iarăşi înc-o dată” în ureche (ca Bute lui Mendy) cu al doilea pleonasm, şi mai tare! „Mai vrem bis din nou”!

• „În box, contează la fel de mult să fii inteligent, să fii tehnic, decât să fii puternic.” (Pro TV, 9 iulie 2011)

Hai, înţelegem că inteligenţa şi tehnica înseamnă mult, chiar şi în sporturile de forţă, dar nici chiar aşa, să fie trecută forţa în plan secund, ba chiar cu o formulare agramată! Cunosc un bibliotecar tobă de carte, foarte tehnic în a manevra cu o iuţeală incredibilă cărţile pe raft, inteligent de nu-l poţi prinde nepregătit cu nimic şi care are 172 cm şi 51 de kile. E inteligent şi tehnic? Este! Sigur îl bate pe Lucian Bute, nu?

• „Din cauza unor defecţiuni, aparatul de mici defecţiuni s-a prăbuşit în lacul Siutghiol.” (Realitatea TV, 9 iulie 2011)

Ce s-ar fi întâmplat dacă aparatul era „de mari defecţiuni”, nu doar de „mici dimensiuni”? Ar fi explodat deasupra nămolului sau s-ar fi înfipt în nisip până la încheieturi, ca Zmeul, băgat de Făt Frumos la respect?

• „Ţineţi capul acoperit la orele prânzului.” (Alice Grasu, Realitatea TV, 9 iulie 2011)

Nici la cod roşu de caniculă nu este permis acest ligament, fie el realizat de un important medic. Vorba lui Adrian Păunescu: trebuie să vorbim corect şi-n somn!

• „Timpul a trecut atât de repede, mai ales când e vorba de Toma Caragiu.” (Dan Bittman, TVR1, 10 iulie 2011)

Regula că nu se alătură un cuvânt care se termină cu „pul” şi unul care începe cu „a”, „e”, „i” rămâne valabilă şi la TVR, şi la Dănuţ SRL, şi pe holograme.

• „... Copiii fiind educaţi în a le place culoarea portocalie... Hai să-ncepem mai întâi prin a înţelege.” (Niels Schnecker, Antena 3, 9 iulie 2011)

Păi bine, bădie Schnecker, aşa ne fu vorba să folosim limba română? Nu invocaţi nici cetăţenia americană, nici originea evreiască, pentru că tocmai ne-ar creşte pretenţiile! Cu conjugările şi cu pleonasmele să rămână cum s-a stabilit. Altfel, „începem prin a sfârşi” cu româna literară.

• „Orice mărunţiş, cât de mic, poate să aibă o influenţă.” (Mihai Leu, Realitatea TV, 9 iulie 2011)

Noi credem că influenţa cea mai puternică o are, totuşi, „mărunţişul mare”, desigur, nu chiar atât cât „imensitatea măruntă”.

• „Toate măsurile care au fost luate a încurajat scăderea natalităţii.” (Teodora Bertzi, Antena 3, 9 iulie 2011)

A fost odată ca niciodată acordul între subiect şi predicat... A fost odată ca niciodată limba română vorbită curat... Nu era mai simplu dacă spuneaţi că „măsurile au descurajat natalitatea”? Când s-o-mpărţit norocu’, fost-am noi luaţi cu bacu’.

• „M-am gândit cum să se ducă el la box? Era aşa cuminte... l-am crescut cu fetele, cu patru fete.” (Mama lui Lucian Bute, Sport.ro, 10 iulie 2011)

Nu e nimic incorect în spusele mamei marelui campion. Doar noi am căutat înţelesuri şi motivaţii ascunse: poate tocmai de aceea s-a apucat Lucian Bute de bătaie cu băieţii de la sală, din cauza traiului între atâtea feminine.

Emisiunile trece, perlele rămâne (59)

2012-01-22T21:40:00.001+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Trăieşte sănătos cu Simona Bălănescu! Toată lumea se simte bine la noi, la Antena 2!” (Promo la Antena 2, 6 iulie 2011)

Câtă veselie pe-acolo! Dar să vedeţi şi de ce. Cât nonconformism, să spui aşa ceva pe post, într-un promo, să îndemni oamenii să trăiască tocmai cu o realizatoare a propriului canal TV! Credeam că realizatorii de materiale promoţionale au învăţat ceva după cazul recent cu promoul la „Idiotul de Dostoievski”, care a şi fost scos repede de la difuzare, după ce s-au prins că sună prost. Dar nu! Imaginaţia gafeurilor este nemărginită.

• „Este o decizie aşa cum spunea domnul Nicu care se rostogoleşte de câţiva ani.” (Mugur Ciuvică, Realitatea TV, 6 iulie 2011)

Nu ne e prea clar dacă domnul Nicu se rostogoleşte sau decizia se rostogoleşte. Luat de valul Cazului Constanda, care se tot dă din mână în mână şi care s-ar putea să coste Primăria Capitalei vreo 165 de milioane de euro, dacă nu chiar 290 de milioane, domnul Ciuvică a rostogolit topica şi l-a făcut pe domnul Nicu să se dea şi el peste cap.

• „Aceşti oameni au o aromă specială, o savoare specială.” (Liana Stanciu, TVR1, 3 iulie 2011)

Se pare, după câte înţelegem, că redutabila realizatoare de emisiuni radio şi TV obişnuieşte să miroasă şi să guste oamenii. Hai, mai treacă meargă cu mirosul: uneori putem spune fără probleme şi fără să ne apropiem prea mult că unii au o aromă specială, fiindcă ori s-au parfumat, de ne intoxică, ori nu s-au spălat, de ne mută nasul. Dar cu savoarea, cu gustatul adică, e ceva foarte intim şi de aceea e riscant să spui aşa ceva în public.

• „O invit în platou pe invitată, urmând ca apoi să vă spun... Veronica Cara, psiholog şi omul din umbră a trupei HiQ... Disponibilitatea noastră este totală 100%.” (Dan Capatos, Antena 1, 4 iulie 2011)

O frază rară, cu două pleonasme, plus, puţin mai târziu, un dezacord şi o cacofonie (de care nu e vinovat realizatorul), plus un alt pleonasm „total sută la sută”. Tare ar fi fost să o invite în platou pe o neinvitată, „urmând anterior” să spună ce are de spus şi să fie „disponibil total 90%”.

• „Dacă cei de la HiQ calcă strâmb, eu voi spune mai multe decât ştiu... Eu şi trupa HiQ eram înţeleşi asupra tuturor amănuntelor şi detaliilor... Tu, ca femeie care trăieşti în proxima apropiere a unui om.” (Veronica Cara, Antena 1, 4 iulie 2011)

La o primă impresie, pare că Veronica face mişto de noi. Altfel, cum să spună atâtea prostii în numai câteva propoziţii? Şi, totuşi, nu e nimic altceva decât dorinţa de a epata. 1. Dacă spune mai multe decât ştie, înseamnă ori că minte, ori că inventează, ori că aberează, ori că e medium. 2. Dacă lămurise amănuntele, era suficient, nu mai era nevoie şi de detalii, care înseamnă acelaşi lucru. 3. Everestul muntelui de perle este atins când ni se dă în cap cu mega-pleonasmul „proxima apropiere”, tocmai când vorbitoarea credea că am căzut din fotoliu datorită vocabularului său atât de bogat şi a limbajului atât de elevat.

• „Situaţia în care a adus România cuplul Băsescu-Boc ne fac pesimişti.” (Radu Tudor, Antena 3, 3 iulie 2011)

În fond, foarte bine documentatul analist are dreptate, chiar şi când nu face bine acordul în număr, pentru că, de fapt, Băsescu şi Boc ne fac pesimişti, fiindcă ei au generat situaţia. Mai multă grijă, totuşi, la exprimare!

• „Partidul care le va oferi o soluţie de viaţă viabilă va câştiga.” (Bogdan Teodorescu, Antena 3, 3 iulie 2011)

Indiferent cât am încerca să ascundem sub complexităţi şi libertăţi semantice formularea pleonastică, tot nu ne sună bine, pentru că „viabil” vine de la „viaţă”. În rest, îi urăm numai bine vorbitorului, unul dintre puţinii care, când apare la televizor, ne face să lăsăm din mână telecomanda, pentru că mereu are de spus câte ceva interesant.

• „Am înţeles de la un om mai înţelept decât mine că ordinea ar fi: 1) cauze, 2) efecte, 3) consecinţe. Deci: cauze, efecte, consecinţe.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 4 iulie 2011)

Nu ştim cu ce om „mai înţelept” decât el a vorbit Mihai Gâdea, dar ni se pare că respectivul, cât o fi el de „mai înţelept” decât realizatorul de la Antena 3, nu prea pare înţelept, fiindcă nu prea ştie că „efect” şi „consecinţă” înseamnă acelaşi lucru în limba română. Potrivit oricărui dicţionar de sinonime (de exemplu, cel al lui Gh. Bulgăr de la Editura Palmyra, apărut în 1997), la litera E, „efect = consecinţă” şi, ca să vezi paradox, la litera C, „consecinţă = efect”. Neplăcut este că ni se şi repetă, ca să băgăm în cap filosofica tripletă de mărgăritar (perle), care, de fapt, este formată din numai două înţelesuri.

• „Torje la Steaua? Poate fi posibil?” (Sport.ro, 4 iulie 2011)

Dacă este posibil un asemenea pleonasm, de ce să nu ajungă şi Torje la Steaua? „Probabil că poate fi posibil”, ca să completăm greşeala.

• „O întrebare care sigur că s-ar putea să fie neplăcută.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 4 iulie 2011)

Întâi de toate, să recunoaştem că suntem telespectatori fideli ai „Sintezei zilei” şi de aia găsim atâtea noduri în papură excelentei emisiuni. În al doilea rând, vrem să ni se spună clar: ori „sigur”, ori „s-ar putea”.

• „Eu am fost plecat săptămâna viitoare.” (Mugur Ciuvică, Antena 3, 29 iunie 2011)

Bine v-aţi întors! Noi nu vă vom putea nota cuvintele săptămâna trecută, chiar dacă ele sunt spuse în iunie.

• „Încearcă s-o seduci pe Bianca Drăguşanu!... E o misiune aproape imposibilă. Dar, totuşi, merită să încerci.” (Cătălin Botezatu, Antena 1, promo, 6 iulie 2011)

1. Omul ştie despre ce vorbeşte, că şi el a sedus-o şi, de aceea, lasă loc de speranţă doritorilor, afirmând că misiunea e doar „aproape” imposibilă. Prinţul dinamovist Adrian Cristea şi câţi alţii ştiu şi ei de ce. 2. Dacă tot s-a apucat de lanţul pleonastic, creatorul de modă să încerce formula completă, cu mai multe verigi: „dar, totuşi, însă, cu toate acestea”. 3. Ne supără că greşeala este difuzată nu în direct, unde mai scapă tâmpenii şi n-ai ce să faci, ci într-un promo regizat, filmat şi trecut prin filtrele staţiei TV.

• „În Scoţia, Facultatea din Edinburgh, care este pe locul 5 în Anglia.” (Realitatea TV, 5 iulie 2011)

Dacă tot vorbim de Scoţia şi Anglia, care sunt părţi ale Marii Britanii, hai să nu le amestecăm, măcar ştiind că, deşi sunt în acelaşi stat, au echipe de fotbal şi federaţii diferite, deci şi drepturi preferenţiale în competiţiile internaţionale. Cum să fie o facultate din Scoţia a cincea din Anglia? Poate că este a cincea din Regatul Unit al Marii Britanii, ceea ce este cu totul altceva. Şi noi mai confundam când eram mici Anglia cu Marea Britanie, dar ne-a trecut. Ceea ce vă dorim şi vouă.

• „Mai vreau să dau un singur fragment din preşedinte... Declaraţii de tipul acesta.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 30 iunie 2011)

Ce fragment din Traian Băsescu ne daţi? Şuviţa, strungăreaţa, chelia sau aspectele mai puţin cunoscute publicului, pe care le accesează doar unii miniştri sau unele ministrese? Poate că răspunsul stă exact în ligamentul subliniat în încheierea citatului.

Notă. Alcibiade, care ne laudă şi ne citează din când în când şi căruia îi mulţumim, ne-a atras atenţia că am exagerat uneori cu extragerea perlelor, mai concret, că formula „alegeri electorale”, preluată din spusele lui Vasile Blaga, nu este pleonastică, pentru că există şi alegerea cravatei şi multe alte feluri de alegeri. Nu că am fi avut dubii, dar am consultat şi două dicţionare de specialitate, care ne confirmă: Dicţionar tematic de pleonasme fundamentale, de Ilie Ştefan Rădulescu, Editura Vox, 2005, pag. 224, poziţia 936, unde se spune că „electoral” se referă la „alegeri”, şi Dicţionar de pleonasme, de Rodica Sufleţel-Moroianu, Editura All, 2004, pag.15, unde se face aceeaşi precizare. Orice cuvânt, nevinovat în sine, poate fi parte dintr-o expresie corectă şi numai alăturat unuia cu acelaşi sens dă naştere unui pleonasm.

Emisiunile trece, perlele rămâne (57)

2012-01-22T21:39:00.004+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „... Don’t having a performant economy, for sure, sooner or later, the eşec of our policy is guaranteed.” („Neavând o economie performantă, desigur că, mai devreme sau mai târziu, eşecul politicii noastre e garantat”, Traian Băsescu la Şcoala de Economie din Londra, Hot News, 10 iunie 2011)

Cu un părinte care e în stare de acest „eşec” tocmai în Anglia, nu e de mirare că Elena Băsescu visează de mică la „succesuri”.

• „Sunt primarul bestial / Care fac totul legal .” (Sorin Oprescu, Realitatea TV, 19 iunie 2011)

Poezioara spusă de primarul Capitalei după inaugurarea mult aşteptatului Pasaj Basarab trebuie completată cu un vers care să rimeze cu „bestial” şi „legal”: „Nu mereu gramatical”.

• „Slujba a fost ţinută de Sfântul Patriarh Daniel.” (Realitatea TV, 19 iunie 2011)

Noi ştim că, în România, când e să se facă promovări, se ard etape în orice domeniu, de la gradele militare până la cele masonice, de la funcţiile politice până la posturile nepotizate din toate instituţiile, dar nu credeam că e posibil să se ajungă chiar la sanctificare, când patriarhul ne e încă în viaţă. Când te gândeşti că unii sunt pe lista de aşteptare de sute de ani!

• „Vreau să vă spun un singur lucru, înainte să vă spun multe alte lucruri.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 19 iunie 2011)

Proverbiala băgăţie lexicală şi ideatică a domnului Gâdea iese din nou la rampă, cu o nouă strălucire, pe parcursul întregii fraze. Poate că ar fi fost bine dacă ne spunea direct ultimul lucru.

• „Eu cânt în deschiderea veveriţelor.” (Cătălin Măruţă, Pro TV, 21 iunie 2011)

Obişnuit să cânte, în ultimul timp, numai în deschiderea Andrei, teleastul proaspăt tătic pare să dea glas unei proprii fantezii cu deschizăturile veveriţelor, pe care le are zilnic în platou. Ar trebui să ştim, însă, care îl incită mai mult, Chip sau Dale?

• „Radu Mazăre nu putea să nu pozeze fără o tânără domnişoară lângă el.” (Pro TV, 21 iunie 2011)

Ba da, ba da! Putea poza cu o domnişoară bătrână, de ce nu?

• „Daţi-mi, vă rog, măsline fără os.” (Luminiţa Anghel, „Cireaşa de pe tort”, Prima TV, 14 iunie 2011)

Măslinele „fără os” merg foarte bine cu nişte „pui fără sâmburi” şi cu nişte tort fără cireaşă.

• „Intrăm în câteva minute în direct cu protogoniştii incidentului de la Piatra Neamţ.” (Robert Turcescu, B1TV, 21 iunie 2011)

„Protogoniştii” sunt, cumva (prin analogie cu „protocroniştii”), ziariştii care o iau la goană, să prindă, înaintea tuturor, osul mai mare, aruncat de o televiziune concurentă, aflată în graţiile preşedintelui Băsescu?

• „Să-ncepem cu prima demonstraţie.” (Mihai Tatulici, Realitatea TV, 19 iunie 2011)

N-ar fi mai bine să începeţi cu a doua?

• „Se discuta probleme care-i afecta direct.” (Mariana Câmpeanu, Realitatea TV, 20 iunie 2011)

Atât de devastatoare s-au dovedit problemele pentru fosta doamnă ministru al Muncii, încât au făcut de două ori praf acordul în număr în aceeaşi frază.

• „Şoc pentru Pamela de România. Iubitul ei o arde cu alta de 5 ani?” (Pe ecran, la „Un show păcătos”, Antena 1, 15 iunie 2011)

Două probleme: 1) Demn de subliniat limbajul elevat al producătorilor, care au pus ordinăria şi pe ecran; 2) Nu e clar dacă omul s-a încurcat acum 5 ani cu alta sau e pedofil şi violează o fetiţă de 5 ani.

• „Mă doare un cap de mor.” (Brigitte Sfăt, „Cancan TV”, B1TV, 10 iunie 2011)

Înseamnă că ălălat cap al iubitei lui Ilie Năstase nu are nimic, după ce fostului tensiman i-a fost luat permisul de conducere.

• „Eu am parcat pe un colţ al acelei poarte... Chiar dacă am un metru şi-un zâmbet, nu e normal ce se întâmplă în România” (Cristina Darha „Uni-k”, 13 iunie 2011)

Una caldă, una rece sau una greşită, alta şmecheră, din gura aceleiaşi cântăreţe şi vorbitoare unice.

Confuzia „Obama – Osama” („Cronica cârcotaşilor”, Prima TV, 19 iunie 2011)

• „Un glonţ mai poate să-l nimerească pe Obama... pe Osama Bin Laden... dar două e cam mult.” (Cristian Tudor Popescu, Realitatea TV, 3 mai 2011)

• „Ar fi putut fi bombardată casa în care locuia Obama cu fiii şi nevestele lui.” (Emil Hurezeanu, Realitatea TV, 3 mai 2011)

• „Câţiva membri ai trupelor americane speciale, care au condus operaţiunea de lichidare a lui Obama... a lui Osama, au povestit cum arăta clădirea în care l-au găsit pe acesta... Se aşteaptă în continuare o declaraţie din partea preşedintelui american Osama Bin Laden.” (Realitatea TV, 3 mai 2011)

• „De cealaltă parte, din familia lui Obama, sunt mai multe victime.” (Simona Gherghe, „Acces direct”, Antena 1, 3 mai 2011)

• „President Obama is in fact dead.” („Preşedintele Obama este, de fapt, mort”, post de ştiri american, 3 mai 2011)

• „Toată lumea aşteaptă să dea publicităţii odată Casa Albă pozele cu Obama mort... Osama mort... Toţi facem greşeala asta, credeţi-mă.” (Moise Guran, TVR2, 4 mai 2011)

Nu chiar toţi facem gafa, să fim realişti. Barrack Obama este viu şi este preşedintele S.U.A., iar Osama Bin Laden, liderul Al Qaida, se spune că a fost omorât. Cât contează diferenţa de o singură literă!

Emisiunile trece, perlele rămâne (58)

2012-01-22T21:39:00.003+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Nu poţi să conduci organizaţia de Bucureşti, decât dacă poţi şi dacă eşti bun, că altfel te ejaculează!... Te ejaculează... te ejectează.” (Marian Vanghelie, B1 TV, 27 iunie 2011)

În prezenţa unui sobor de traianbăsişti mediatici, compus din Robert Turcescu, Ion Cristoiu, Grigore Cartianu şi liberalegătorul Horia Alexandrescu, primarul sectorului 5 şi-a bătut toate recordurile de limbaj original de până acum („Almanahe”, „Hotele”, „Care este”, „Goagăl” etc), dând detalii eminamente erotice din viaţa internă a PSD.

• „S-au anulat şi anumite zboruri aeriene. Circulă doar metroul subteran.” (Veronica Todor, corespondent la Atena, Antena 3, 28 iunie 2011)

Dacă, la „metroul subteran”, mai există o scuză (s-au văzut şi metrouri care o iau, pe alocuri, şi pe deasupra), în privinţa „zborurilor aeriene” am rămas fără cuvinte. Să ni se spună măcar dacă zborurile terestre sau de mare adâncime au rămas valabile.

• „Sora mea, Catinca, e mai mare ca mine cu mult, cu 9 ani. Când ea avea 18 ani, eu aveam 7-8 ani.” (Oana Roman, Antena 1, 23 iunie 2011)

Să recapitulăm, ca la aritmetică, în clasele primare: 18 minus 7 fac 11, deci nu fac niciodată 9. Nici măcar 18 minus 8 nu fac 9, dacă e să încercăm cu varianta a doua, atenuantă. Concluzia este că ori s-a schimbat ceva în ştiinţele exacte, ori Oana Roman nu mai ştie ce a învăţat când era mică, ori nu a ştiut niciodată ce diferenţă (de vârstă, nu de greutate) este între ea şi sora ei mai mare. S-ar putea, totuşi, ca regulile aritmeticii să nu se aplice la sânge între două surori care nu sunt 100% de acelaşi sânge.

• „Asta vă spun şi repet încă o dată.” (Radu F. Alexandru, Antena 3, 28 iunie 2011)

Întrucât nu am priceput, vă rugăm, domnule scriitor-senator, „să repetaţi din nou iarăşi încă o dată pentru a treia oară”.

• „Ascultarea telefoanelor şi citirea e-mailurilor, în special după 9 septembrie...” (Mugur Ciuvică, Antena 3, 18 iunie 2011)

Şeful Grupului de Investigaţii Politice a săpat până a descoperit şi a dat publicităţii că schimbările planetare şi restrângerea unor drepturi ale cetăţenilor s-au petrecut, preventiv, chiar cu două zile înainte de 11 septembrie 2001, când ştie toată lumea că au avut loc atentatele de la New York.

• „Sute de mii de persoane din serviciile publice vor fi daţi afară... Nu sunt de acord cu măsurile care prevede noi taxe şi impozite.” (Veronica Todor, corespondent la Atena, Antena 3, 28 şi 29 iunie 2011)

Ori corespondenta nu ştie să facă niciun acord în număr, ori vor fi daţi afară numai bărbaţii bugetari din Grecia, pe baza unor „măsuri”, care sunt atât de coerente, încât sunt „un pachet”, care cere singularul.

• „Risipim banii aiurea.” (Dumitru Costin, Realitatea TV, 29 iunie 2011)

Aşa e, domnule lider sindical! Să „risipim” banii „cu folos”! Vorba cântecului de mai demult: „S-au irosit atâţia ani fără rost...”

• „Protestatarii par destul de revoltaţi... Aruncă cu pietre... cu bucăţi de marmură pe care le sparg... Manifestanţii au măşti de gaze şi încearcă să-şi dea cu tot felul de creme împotriva gazelor lacrimogene.” (Veronica Todor, corespondent la Atena, Antena 3, 29 iunie 2011)

1. Cum s-ar fi manifestat protestatarii dacă ar fi fost „foarte revoltaţi”, nu doar „destul de revoltaţi”? Ar fi aruncat cu băncile din parc, cu coloanele Parthenonului, ar fi tras cu tunurile în parlamentul Greciei?

2. Ce cremă minune e aia pe care ţi-o dai pe ochi împotriva gazelor lacrimogene şi nu te ustură la fel de tare sau mai rău?

• „În limba română, conform Dicţionarului explicativ al limbii române, cuvântul coleg este neutru, nu este defel feminin. Vă mulţumesc.” (Daniel Funeriu, Realitatea TV şi Antena 3, 29 iunie 2011)

Cu plăcere, domnule ministru! Această greşeală, dacă ar fi fost făcută de un elev, într-o teză decisivă, l-ar fi putut lăsa repetent. Pe dumneavostră, ca ministru al Educaţiei, această gafă, făcută chiar la microfonul Parlamentului care v-a votat, vă consolidează în fotoliul guvernamental, mai ales că problemele acordului gramatical sunt o tradiţie în exprimările dvs. publice, de exemplu, la Târgovişte, în 11 iunie 2010: „Problemele sistemului de învăţământ din România este că nici nu formăm bine resursa umană, nici nu o selectăm corect şi nici nu o plătim corect.”. Cât de „bine, ok, ca lumea, sincer, corect, cinstit, onest, adevărat, veridic şi autentic” spus!

• „Să nu consume sper mai mult decât aţi achiziţionat.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 29 iunie 2011)

Un ligament de colecţie, trebuie să recunoaştem. Cum ar fi fost să „sper mai puţin”?

• „1. N-am ţinut dietă niciodată... 2. Unde nu sunt reguli, nu e nimic: ceva nu e-n regulă... 3. Când eram tânără am umblat cu bicicleta până acum cinci ani... 4. E greu să-mi înţeleagă firea mea complexă, eu am o fire simplă.” (Mioara Roman, Kanal D, 29 iunie 2011)

1. Se vede. 2. Adânc spus: când nu e nimic, ceva nu e în regulă, de unde înţelegem că nimicul este, totuşi, ceva. 3. Ce reconfortant, să auzi o femeie spunând, la 71 de ani şi jumătate, că la 66 era tânără şi pedala ca Bernard Hinault în Turul Franţei! 4. Ori fire complexă, ori fire simplă, că ambele nu merg împreună.

Emisiunile trece, perlele rămâne (56)

2012-01-22T21:38:00.003+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „M-am sprijinit pe fiecare care a putut să-şi aducă aportul.” (Marian Vanghelie, Antena 3, 4 iunie 2011)

Numai aşa puteţi „avansa înainte”, domnule „primar edil” de sector al unui „oraş urbe”! Fără „aportul adus” de „prieteni, amici şi tovarăşi”, nu se poate „urca în sus” în sondaje, în „perspectiva proximă” a viitoarelor „alegeri electorale”. Care „vine apropiindu-se”.

• „Tensiunea a atins cote maxime, apoi a crescut.” (Antena 3, 5 iunie 2011)

Numai Dumnezeu şi autorul acestei afirmaţii ştiu ce este mai sus de maxim. Noi ne recunoaştem învinşi, plafonaţi de coperta cartonată a Gramaticii Academiei (orice ediţie).

• „Să se suspende de voie bună.” (Traian Igaş, Realitatea TV, 6 iunie 2011)

Ministrul de Interne crede că, dacă îl cheamă Traian, poate să facă orice, inclusiv să inverseze cuvintele în propoziţie, până ne apucă râsu-plânsu’. E chiar cinic îndemnul ca suspendările să fie făcute cu „voie bună”, nu „de bună voie”.

• „O nouă carte a lui Gabriel Liiceanu despre Eugen Cioran.” (Mirela Nagâţ, TVR 1, 27 mai 2011, perlă pescuită şi de „Cronica cârcotaşilor” de la Prima TV, 8 iunie 2011)

Încurcătura o fi provenit de la densitatea de cărţi de la Bookfest, care au dovedit-o pe reporteriţa televiziunii naţionale. Ca să rămânem la generaţia de aur dintre războaie, aşteptăm viitoare cărţi despre Emil Ionesco, despre Mircea Ţuţea + Petre Eliade, despre Constantin Vulcănescu + Mircea Noica şi neapărat despre Pamfil Voiculescu + Vasile Şeicaru.

• „Totul e gata pentru turişti, atât la mare, cât şi pe litoral.” (Oana Frigescu, Antena 1, 3 iunie 2011)

Nu ni s-a spus cum stăm cu pregătirile „atât la munte, cât şi pe versanţi”, „atât la deal, cât şi pe coline”, „atât în Deltă, cât şi la Tulcea”.

• „Na Li e prima sportivă asiatică care a câştigat turneul.” (Realitatea TV, 5 iunie 2011)

... Iar matale eşti al nu ştim câtelea teleast care vorbeşte de-ţi vine să tragi apa.

• „A urmat un recurs pe care adversarii noştri să o facă.” (Dan Diaconescu, OTV, 7 iunie 2011)

Cu Partidul Poporului interzis, Dănuţ SRL nr. 2 începe să facă dezacorduri în gen, nu numai în promisiuni electorale fantasmagorice.

• „Punem degetul pe Nokia.” (Adrian Artene, B1TV, 8 iunie 2011)

Avertizat din regie să acopere cu degetul marca de pe telefonul Marianei Moculescu (de pe care tocmai citea SMS-uri de importanţă naţională despre cearta cu bărbatul ei din acea săptămână), realizatorul de la „Can can TV” a căzut din lac în puţ, transformând reclama vizuală indirectă în reclamă audio directă.

• „M-am îndrăgostit de două colege de la grădiniţă, una avea mâinile calde şi cealaltă avea mâinile reci.” (Sergiu Nicolaescu, „Iubiri mondene”, Euforia TV, 5 iunie 2011)

Nimic greşit aici, dar ne-a sunat interesant confesiunea. Înseamnă că, în rest, pe cele două fetiţe nu le deosebea nimic? Erau cumva gemene sau, când era mic, viitorul mare regizor, revoluţionar şi senator încerca fetele cu ochii închişi, prin palpare, cu termometrul natural din deget?

• „Mai are cineva curajul să recunoască că l-a votat pe Traian Băsescu?” (Corina Drăgotescu, Realitatea TV, 2 iunie 2011)

Desigur că foarte puţini mai au curajul să-şi asume votul pentru Traian Băsescu, doamnă Drăgotescu, la fel cum puţini se pare că au curajul să vă roage să fiţi mai grijulie cu cacofoniile.

• „Domnul ministru a spus că vor fi nevoie de 15 milioane de ron.” (Lucian Duţă, Antena 3, 3 iunie 2011)

Şeful Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate atacă din toate părţile, dar greşit: e blând cu ministrul şi aspru cu asiguraţii, e nemilos cu acordul în număr şi mutilează numele monedei naţionale, care cică nu ar fi leul, ci „ronul”.

• „Nu mi-e frică, am mai trăit senzaţii de-astea, dar nu aşa.” (Monica Vlad, Antena 2, 28 mai 2011)

Înseamnă că jurnalista de la „Story” nu a trăit „altfel de sentimente identice”, ci numai „aşa, însă diferite”. Altfel spus, vorbirea domniei sale este „pe faţă, dar pe dos”.

• „Doamnă, felicitări, aţi câştigat borcanul de Colon Help, dar şi pe cel de Liver Hell.” (Cristina Bălănescu, „Trăieşte sănătos”, Antena 2, 1 iunie 2011)

Nu le puteţi avea pe toate, doamnă! O să vă rezolvaţi problemele colonului, dar pentru ficatul dumneavoastră va fi un iad.

Emisiunile trece, perlele rămâne (55)

2012-01-22T21:38:00.001+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Mama mea nu a avut lapte şi atunci m-au alăptat alte mămici.” (Roberta Anastase, Pro TV, 23 mai 2011)

La cât de mare ai crescut, copilă Roberta, am fi băgat mâna în foc că ai fost alăptată şi de nişte tătici, nu doar de nişte mămici.

• „A 29-a persoană a fost arestată preventiv în lipsă, fiind în acest moment plecată din ţară.” (Antena 3, 25 mai 2011)

Iată că, în epoca jocurilor virtuale şi a sexului virtual (şi el, fără prezenţă obligatorie), au început şi „arestările în lipsă”. Vorbitorul, jurnalist, se pare că nu face diferenţa între decizia de arestare şi arestarea propriu-zisă. Poate că ar face-o dacă patronul i-ar spune că ajunge dacă are retribuţia doar pe hârtie şi nu mai e cazul „să o ia şi în mână”.

• „Încă o dată vă repet... doamnă Corina Drăgotescu, vă cunosc de prea multă vreme! Respectaţi, vă rog, deontologia profesională!” (Emil Boc, Realitatea TV, 26 mai 2011)

Premieraşul cel viteaz nu a prins – e-adevărat - şapte muşte dintr-o lovitură, dar tot a reuşit două pleonasme în acelaşi minut. Nu-i rău, mai ales că era singur cu doamna Drăgotescu, fără Traian Băsescu, care să-i spună ce, cum, când şi cât să facă. Repetăm şi noi nu încă o dată, ci a nu ştim câta oară: deontologia este, prin definiţie, un cod de conduită profesională, iar repetiţia presupune să spui încă o dată ceva. Priceput?

• „Timpul astăzi poate fi dat înapoi.” (Marius Mitran, TVR 1, 30 mai 2011)

Ne pare rău că până şi excelentul comentator de fotbal (care ne place cu atât mai mult cu cât se vede că ţine cu Craiova!) a scăpat în frază un sex masculin de toată frumuseţea, dar nu avem ce face şi-i pescuim perla.

• „Să-şi aducă aportul la înfrângerea unei naţiuni insulare.” (Discovery History, 30 mai 2011)

Dacă pleonasmul acesta grosolan apare pe ditamai postul de ştiinţă, înseamnă că putem reboteza şi noi canalul în „Descopery”, fără remuşcări.

• „Eu, cititor al ziarului, îmi vine să reacţionez.” (Mircea Badea, Antena 3, 30 mai 2011)

Desigur, abilul vorbitor şi comentator de la „În gura presei”, nu a greşit, făcând acest dezacord în caz, ci doar a vrut să experimenteze pe cont propriu anacolutul (greşeală acceptată) de tip Ion Creangă, din „Amintiri din copilărie”, unde marele clasic a spus: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”. Adică, mai pe scurt, a început în Nominativ şi a terminat în Dativ, fiindcă s-a luat cu vorba.

• „Pe primul loc se află judeţul Braşov, cu 6800 de angajaţi dispăruţi.” (Burtieră la Antena 3, 19 mai 2011)

Nu numai că respectivii şi-au pierdut locurile de muncă, dar rezultă că toţi cei 6800 de oameni nu mai sunt de găsit.

• „De ce-l contraziceţi pe domnul Emil Băsescu?” (Lucian Bolcaş, Antena 3, 21 mai 2011)

Din punct de vedere practic, aici n-ar trebui să fie nicio greşeală, de vreme ce, de ani şi ani, premierul Emil Boc nu îi iese din vorbă preşedintelui Traian Băsescu. Cei doi ar putea da chiar nume epocii dezastruoase pe care au adus-o românilor: Băsboc.

• „Dacă ca membru al guvernului aş fi împotrivă, deci dacă ca membru m-aş declara împotriva unui act normativ, cu certitudine în Parlament aş vota împotriva lui.” (Ionel Blănculescu, Antena 3, 25 mai 2011)

Dacă ar fi fost o scăpare, am fi lăsat uitată, de la noi, greşeala, dar, fiind vorba de o cacofonie în formă continuată, îl condamnăm pe autor la poftă bună!

• „Cine eşti tu? Eşti o scrizofrenică!” (Nicolae Guţă, Kanal D, 25 mai 2011)

Când a jignit-o pe fosta soţie, manelistul a ieşit atât din buchea cărţii de bune maniere, cât şi din litera dicţionarului de termeni medicali.

• „Primăria satului, primăria judeţului intenţionează să construiască un monument al lui Fănuş Neagu?” (Horaţiu Tudor, OTV, 25 mai 2011)

Fiind reporter la televiziunea lui Dan Diaconescu (care se prezintă de ceva vreme „viitorul preşedinte al României”), veşnic tânărul Horaţiu a inventat, relaxat, o funcţie inexistentă până acum în nomenclatoarele din România: primar de judeţ. Tocmai spuneam că la OTV merge orice şi oricum.

• „N-am auzit să-i calce cineva pe urme lui Fănuş Neagu.” (Nepot al marelui scriitor dispărut, OTV, 25 mai 2011)

Nici noi. Poate pentru că în literatura mare se merge cu paşi apăsaţi, care se aud de departe şi din timp.

• „Mai trebuie să scoateţi din buzunar douăsprezece euro.” (Realitatea FM, 19 mai 2011)

Trebuie, pentru că banii sunt importante, iar facturile trebuie plătiţi.

• „Urmează emisiunea În gura presei cu Mircea Badea. Noapte bună!” (Mihai Gâdea, Antena 3, 9 mai 2011 şi la finalul fiecărei ediţii a „Sintezei zilei”, de ani şi ani)

Întât de toate, aşa ceva nu se spune niciodată la o televiziune care are program 24 din 24 şi, cu atât mai mult, nu se spune înaintea unei emisiuni a unui prieten şi coleg pe care tocmai ai anunţat-o. Ce să facem noi, telespectatorii? Ce să ascultăm din cele două sfaturi ale lui Mihai Gâdea? Ne culcăm sau ne uităm la Badea? Noroc că nu ne luăm decât după propria conştiinţă şi, cel mult, adormim pe ultima publicitate.

• „Cei de la psihiatrie au susţinut că pacienta nu avea o problemă neurologică, ci suferise un Accident Vascular Cerebral.” (Antena 3, 9 mai 2011)

Nu trebuie să fii doctor ca să ştii că, bineînţeles, accidentul vascular cerebral este o gravă problemă neurologică. Mai puneţi mâna pe carte, înainte să vă daţi cu părerea, oameni buni!

• „Şi-a făcut treaba pe care e impusă de scenograf.” (Willmark, „Dansez pentru tine”, Pro TV, 20 mai 2011)

Excesul de zel şi de prepoziţii acolo unde nu e locul dăunează grav sănătăţii limbii române şi emisiunilor de succes, chiar dacă aparţine unui latino-analist de dans.

• „Când vor apare produsele noastre.” (Antena 3, 24 mai 2011)

Sindicalistul, autor al greşelii, vorbeşte româneşte ca din agricultură. Ne simţim obligaţi să răspundem tot ca pe tarla: nene, nu mai „dădea” în noi cu asemenea forme ale cuvintelor, că „vă va cade” gura.

• „Ei, şi acum ce să-ţi imaginezi o femeie goală, acoperită cu păr.” (Maria Dragomiroiu, la „Distracţia pe vremea mea”, Antena 2, mai 2011)

Şi ce păr, nu glumă! Nu spunem că părul lung nu e frumos la o femeie, dar celebra interpretă de muzică populară exagerează în toate: şi cu podoaba capilară care nu i se mai termină de vreo trei decenii, şi cu limba română, dusă la extrem. Cum să fie femeia şi goală, şi acoperită cu păr? Al cui e părul, al femeii, al oii care a dat lâna, al vacii care a dat pielea, al pisicii care i-a stat în braţe? Nu rezultă de nicăieri. Vă rugăm să reformulaţi.

• „Cine îl va înlocui pe Boc le şefia guvernului?” (Pe ecran, Realitatea TV, 24 mai 2011)

De când fiara sexuală franceză - şeful FMI, Stauss-Kahn, a dat reprezentaţie la New York, au reînceput franţuzismele involuntare pe ecranele noastre: Probablemant le Boc va pierde le şefia de le guvern rumen mazilitte par le Băs.

• „Pasajele de trecere au fost inundate în Reşiţa.” (Antena 3, 24 mai 2011)

Grosolan pleonasm, mai ales că nu ni s-a spus ce s-a întâmplat cu pasajele prin care nu se trece.

• „Pur şi simplu am fost luat prin surprindere pentru că nu mă aşteptam.” (Fostul iubit al Luminiţei Anghel, „Can-can tv”, B1 TV, 23 mai 2011)

Tare! Cum o fi să fi fost luat prin surprindere când se aştepta?

• „Astăzi, procurorii decid dacă Vântul va fi eliberat după 29 de zile de arest.” (TVR 1, 26 mai 2011)

Se pare că la noi, justiţia are şi atribuţii meteo. Grija prea mare faţă de articolul hotărât enclitic îi face pe unii să spună prostii şi să mutileze nume şi alte cuvinte, după cum urmează: „Vântul”, „Arghezii”, „ONU-l”, „noştrii”.

• „Banii spitalului din Sapoca vor fi mult mai mici.” (Antena 3, 26 mai 2011)

Mai întâi, că e Săpoca, nu Sapoca, dar aşa e când nu ştii geografie şi prompterul nu are diacritice româneşti. Apoi, cel puţin în acest caz, banii sunt puţini sau mulţi, nu mici, lungi sau graşi. Nu ştiam că Săpoca îşi bate monedă proprie.

• „Au fost furate toate clopotele bisericilor din Purcăreni, Popeşti şi Palanga. A fost nevoie de foarte mulţi oameni pentru a face acest gest.” (Mariana Zaharia, Antena 3, 26 mai 2011)

Bine că furtul clopotelor (care înseamnă tone de bronz) nu a fost considerat grimasă.

• „Mie-mi spui? Eu eram cât pe aici să pic cu avionul.” (Mădălin Ionescu, „Drept la ţintă”, Kanal D, 25 mai 2011)

Nu ştim de unde i se trage lui Mădălin Ionescu acest derapaj concentrat de limbă română: de la munca în echipă alături de Cristina Şişcanu sau de la dialogul pe care tocmai îl avea cu manelistul Nicolae Guţă? Corect ar fi fost: „era cât pe-aci” să pic cu avionul. Altfel, se pică la gramatică. Drept la ţintă.

• „Pe urmă au urmat acele meciuri memorabile pe care sunt sigur că iubitorii fotbalului le-au reţinut.” (Ion Marin, Digi Sport, 26 mai 2011)

Fostul jucător şi antrenor dinamovist preferă să atace adversarul (limba română) din două părţi, ca să se asigure că nu rămâne nevătămată: alunecare cu dublu pleonasm.

• „Dacă eşti ministru, pune un secretar de stat să le zică că sunt proşti.” (Moise Guran, „Ora de business”, TVR2, 26 mai 2011)

Dar de ora de română s-o fi auzit pe acolo, pe la postul naţional? Sau cacofoniile au devenit lege?

• „Aceste percheziţii se vor termina sau se vor finaliza săptămâna viitoare.” (TVR1, 26 mai 2011)

Adică nu sunt posibile ambele variante? Se pare că trebuie ori să se termine, ori să se finalizeze. Nu le putem avea pe toate.

• „Mă întorc la afirmaţia dumneavoastră din timpul acestui interviu.” (Cătălin Striblea, Realitatea TV, 26 mai 2011)

Ştim, v-aţi plictisit să tot atragem atenţia televorbitorilor că nu sună bine ligamentele create între cuvintele terminate în „pul” şi cuvintele care încep cu „a”, dar, dacă atâţia teleaşti stau mereu cu ele în gură, înseamnă că le plac mult.

Emisiunile trece, perlele rămâne (54)

2012-01-22T21:37:00.002+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Acuzata acuză o relaţie orală şi anală cu directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 16 mai 2011)

Avem mai multe nelămuriri: 1) Dacă femeia respectivă e acuzată, de ce tot ea acuză? 2) Ce a deranjat-o mai mult, dimensiunea orală sau cea anală a „relaţiei”? 3) Relaţia orală şi anală a fost simultană şi, dacă da, cum a făcut-o Kahn posibilă? Aşteptăm măcar o sinteză la aceste întrebări.

• „Profesori care sunt somităţi sunt scoase la pensie.” (Călin Popescu Tăriceanu, Antena 3, 16 mai 2011)

Să înţelegem că sunt pensionate doar profesoarele? Sau somităţile sunt pensionate, dar profesorii rămân în funcţie?

• „Marxismul, în percepţia lor, i-a învăţat că capitalismul înseamnă bogaţi foarte bogaţi şi săraci foarte săraci.” (Călin Popescu Tăriceanu, Antena 3, 16 mai 2011)

Nu ştim ce ne-a învăţat marxismul, dar învăţătoarea ne-a învăţat să nu facem cacofonii, asta după ce mama, tata şi bunicii ne-au învăţat să nu facem „ca-ca” pe noi şi nici pe limba română.

• „Dacă e să fim solidari, să fim împreună!” (Realitatea TV, 17 mai 2011)

De acord să fim solidari, dar de ce să fim şi împreună? Poate unii vor să fie „solidari separat”. Punct. Şi virgulă. Şi semnul mirării. Şi semnul întrebării: de ce nu învăţaţi româneşte?

• „Alegerile electorale din 2012.” (Vasile Blaga, Realitatea TV, 14 mai 2011)

Păi nu înseamnă tot aia? Dacă sunt „alegeri”, nu pot fi decât „electorale”. Pleonasm clasic!

• „Mihaela Borcea s-a hotărât să tacă şi să nu vorbească.” (GSP TV, 12 mai 2011)

Zău? Şi una, şi alta? Nu e prea mult, nu e prea grea hotărârea?

• „Sigur că probabil oamenii sunt trataţi în mod egal.” (Călin Popescu Tăriceanu, Antena 3, 16 mai 2011)

Poate că cert e ceva strâmb în această propoziţie.

• „Sigur că probabil era un abuz.” (Mircea Badea, Antena 3, 12 mai 2011)

„Indubitabil posibil” să fie un abuz. Tocmai am spus-o puţin mai devreme.

• „Votarea acestei legi este o lovitură enorm de puternică pentru opoziţie.” (Niels Schnecker, Antena 3, 17 mai 2011)

Unii spun că, dimpotrivă, este uriaş de mică. Pe cine să credem?

• „Ce interes are preşedintele ca Partidul Democrat Liberal, aflat la guvernare, să fie conectat tot timpul la domnia sa?” (Antena 3, 14 mai 2011)

Tocmai acesta este interesul pe care îl vede toată lumea: preşedintele are nevoie de ligamentul principal al PDL care e Elena Udrea! Cacofonia duce, oricum am lua-o noi, oricum ar lua-o Elena Udrea, exact la doamna ministru, cu care cică preşedintele se conectează la partid într-un mod foarte compatibil.

• „Istoria mondenă a lumii.” (Pe ecran, la emisiunea „It’s show time”, Antena 2, 17 mai 2011)

Iarăşi pleonasmul ăsta? Ne-am plictisit, dar nu vă lăsaţi! Dragi producători şi teleaşti, mai puneţi mâna pe dicţionare şi vedeţi că „monde” înseamnă „lume”.

• „Investigaţia spune că sunt perfect sănătoasă şi urmează să aplicăm aplicaţia ca să rămân însărcinată.” (Carmen Şerban, Pro TV, 17 mai 2011)

Pe canapeaua lui Măruţă, manelista a fost cât pe-aci să ne spună totul, dar a metaforizat erosul în ultima clipă, transformându-l în „aplicaţie”. Aşteptăm detalii despre aplicator.

• „Aveţi un program extrem de infernal.” (Reporter GSP TV, către Ştefan Bărboianu, 12 mai 2011)

După părerea noastră, Dinamo a avut mereu un program „normal de ieşit din comun”, care i-a adus „mereu şi întotdeauna” „succese şi reuşite”. Craiova, de unde Bărboianu tocmai a plecat, a avut, însă, un program „cumplit de îngrozitor”, o conducere „catastrofal de dezastruoasă” care au dus-o în „divizia secundă a doua B”.

• „Scopul acestui proiect: revigorarea activităţii sportive.” (Realitatea TV, 13 mai 2011)

Ce proiect trebuie să punem în operă ca să evitaţi acest ligament monumental, falic?

• „Credeţi că Irinel o va omorî pe Monica?” (Sondaj prin SMS, pe ecran la OTV, 11 mai 2011)

Nu numai formularea este neverosimilă pentru un post TV (chiar şi pentru OTV), ci şi faptul că, la ora 23.15, exact 67 de telespectatori răspunseseră DA, iar 135 – NU, în loc fie să nu răspundă nimeni, fie să scrie toţi că e o nebunie să întrebi aşa ceva. Să ne imaginăm ce decepţionaţi vor fi cei 67 care au dat bani ca să trimită SMS-urile cu DA, când vor vedea că trec zilele şi Irinel nu şi-a ucis fosta soţie, iar ei au pariat greşit un euro sau cât o costa SMS-ul.

• „Copiii până în patru ani au voie decât o oră pe săptămână să se uite la TV... Dar însă vreau să precizez un alt aspect... Există şi o parte bună la dedublarea filmelor.” (Manuela Grecu, actriţă, N24 Plus TV, 13 mai 2011)

Un om obişnuit, după această cascadă de greşeli, ar putea invoca emoţiile vorbirii în direct. „Dar însă totuşi” o actriţă, şi frumoasă, şi mamă, ce poate invoca? Dedublarea? Nici măcar dublarea!

• „Se vorbesc despre filmele de la televiziune... Să continuăm discuţia noastră pe tema dublării filmelor şi a identităţii naţionale.” (Eugen Rusu, „Costul vieţii”, „N24 Plus TV, 13 mai 2011)

Toate ca toate, dar nu credeam că se poate ajunge să „se vorbesc” orice, oricum şi să ajungem chiar până la dublarea identităţii naţionale!

Ediţie specială: nestemate de la Convenţia PDL din 13-15 mai 2011

• „Emil Boc e vârful echipei care va conduce Pardemocratliberal... Lucrurile bune pe care vrea să le facă pentru Pardemocratliberal în Biroul Permanent... Avem foarte multe proiecte pe care trebsă le ducem la bun sfârşit cu Pardemocratliberal... În urma acestor alegeri se vor simţi mai siguri să ducă o bătlie, bătlia pentru preşdinţia României... Dăm Pardemocratliberal echipa de care avem nevoie! Vă mulţumesc celor care mă votaţi!” (Elena Udrea, Antena 3, 15 mai 2011)

Grăbită să absoarbă tot (funcţii în guvern şi în partid, fonduri naţionale şi europene), după ce a aspirat toată afecţiunea şi vlaga prezidenţială, doamna ministru înghite tot: vocale peste vocale şi, la final, acordul în persoană. Dar ce mai contează, când partidul vrea s-o „votează”?

• „Oamenii au trecut peste insatisfacţii, au trecut cu echipa domnului Boc, ca să-şi aducă un aport.” (Radu F. Alexandru, Antena 3, 15 mai 2011)

De mare „fineţe” acest pleonasm „grosolan”, mai ales că vine din partea unui scriitor, rafinat intelectual şi senator PDL.

• „Aportul pe care dânşii considerau că îl pot aduce.” (Oana Stancu, Antena 3, 15 mai 2011)

Nu numai scriitorii cad în plasa acestui pleonasm de clasa a cincea, ci şi unii jurnalişti, care se joacă pe lângă groapa cu lei, euro şi dolari şi, din când în când, cad şi sunt mâncaţi de fiarele tautologice, fără de milă.

• „E greu, nu e uşor, dar mă voi strădui!” (Ioan Oltean, Antena 3, 15 mai 2011)

Imposibil! Chiar aşa? Când e greu, nu e uşor? Domnul Oltean e cel care se plângea mai demult că nu poate înghiţi broscoiul PSD, fiindcă îi rămâne în gât, moment în care Adrian Păunescu i-a propus în direct să încerce să înghită „bros-coiul” pe silabe.

• „O echipă unită, care merg împreună.” (Realitatea TV, 15 mai 2011)

Dacă echipa „merg”, înseamnă că „membrii fuge sau rămâne”. Una din două e sigur.

• „14.000 de delegaţi decid care dintre cei doi îi vor conduce.” (TVR 1, 14 mai 2011)

Era clar că Boc şi Blaga nu pot conduce împreună, dar pacifista televiziune oficială îşi asumă, totuşi, rolul de proptea a PDL. Această atitudine se vede chiar şi când crainicii TVR fac greşeli de exprimare şi folosesc pluralul în loc de singular, ca să nu provoace orgoliile rănite ale fracţiunii Blaga.

• „Nu ştiu dacă aţi observat un mic detaliu vestimentar. Atât domnul Blaga, cât şi domnul Boc au cravată...” (Teodor Paleologu, TVR 1, 14 mai 2011)

Vestimentar sau nu, întotdeauna „detaliul” e „mic”, iar formula „mic detaliu” este mereu un pleonasm, domnule fost ministru al Culturii şi intelectual subţire (la voce).

• „Orice balans într-o parte poate fi decisiv şi hotărâtor.” (Ştefan Orăşanu, Antena 3, 14 mai 2011)

Nu poate fi doar decisiv, nu şi hotărâtor? Se pare că nu.

• „PDL alege între doi candidaţi, Emil Blaga...” (Paula Rusu, Antena 3, 14 mai 2011)

Exact! Totuna sunt amândoi, în faţa lui Traian Băsescu, aşa că la ce rost să pierdem timp şi spaţiu cu patru nume, Emil+Boc+Vasile+Blaga, când poate fi mult mai simplu?

• „Repet încă o dată: domnul Paleologu nu putea conduce PDL!” (Antena 3, 15 mai 2011)

De asta suntem şi noi siguri, nu e nicio noutate. Dar „repetăm din nou încă o dată iarăşi”: puneţi mâna pe carte, înainte să intraţi în direct, şi daţi mai mare atenţie capitolului „Pleonasmul”.

• „Raluca Turcan e un om foarte harnic şi muncitor.” (Ioan Oltean, Antena 3, 15 mai 2011)

Şi harnică, şi muncitoare? Nu e prea mult? Nu! Pentru că, din cărţile de şcoală, ştim dintotdeauna că poporul român este „harnic”, dar nu am ştiut şi ce îi lipseşte de nu munceşte. Am aflat acum: nu e ca Raluca Turcan (fostă Tatarcan, pe alocuri Stolojan), singura pedelistă cu mare anvergură a aripilor care, pe cât de mazilită fost, pe atât de lăudată s-a pomenit, fără a mai primi, însă, şi funcţia visată. Aşa se întâmplă când eşti „înaltă, însă imensă”.

• „Emoţiile nu face decât să certifice ce-am spus până acum.” (Antena 3, 15 mai 2011)

Emoţiile „face”, telespectatorii „trage”!

• „Blaga spunea: îmi luaţi din timpul alocat.” (Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, Antena 3, 16 mai 2011)

1. Nu de Lucian Blaga e vorba, ci de Vasile Blaga, pentru că poetul filosof nu ar fi vorbit prostii pe post („timpulalocat”). 2) Nu suntem siguri dacă Blaga e citat exact, sau Gabi Firea i-a pus în gură pedelistului acest ligament titanic.

• „Drama acestei ţări este că are lideri care enunţează teorii... Blaga a pierdut şi din punctul meu de vedere pentru că a făcut mai multe greşeli.” (Eduard Hedvig, Antena 3, 15 mai 2011)

Cum adică „enunţează”? Ce punct de vedere mai cu moţ e ăla care pune în evidenţă o înfrângere pe care toată naţia a văzut-o? Ce mare descoperire a făcut dl Hedvig, ce revelaţie e aceea că un politician a fost învins pentru că a făcut greşeli? Drama acestei ţări este şi că are politicieni care cred că liberalismul înseamnă să facă orice cu limba română şi că social-democraţia înseamnă să îşi împartă fiecare dreptul la mutilarea limbii, după voie.

Emisiunile trece, perlele rămâne (53)

2012-01-22T21:37:00.001+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Vom aloca în judeţul Timişoara 100 de milioane euro pentru reabilitarea drumurilor.” (Elena Udrea, Antena 3, Realitatea TV şi alte posturi, 8 mai 2011)

Propunem înlocuirea legendarului Radio Erevan cu mult mai actualul Radio Pleşcoi, datorită implicării directe a fiicei satului, pluripotenta „ministră” sinistră de azi, Elena Udrea, autoare a unor perle epocale, pe care le slobozeşte periodic în faţa poporului. În ziua de greaţă 8 mai, ne-a fost dat să auzim 3 perle într-un discurs de numai 12 cuvinte (cu tot cu prepoziţii). Iată tripla, iată hat-trickul ministresei, în rostire diversă şi măiastră, cum numai o specialistă în turism şi afaceri putea debita: 1) Ligamentul „Voma” (poftă bună!); 2) Judeţul „Timişoara” (nu există decât oraşul cu acest nume, judeţul numindu-se Timiş, după cum ştiu toţi copiii mai mari de clasa a patra); 3) Nu erau 100 milioane de euro, ci de lei, ceea ce înseamnă, totuşi, la cursul de acum, de 4,1 ori mai puţini bani.

• „Întâi o primă remarcă.” (Dan Constantin, Antena 3, 8 mai 2011)

Nu puteţi începe direct cu ultima remarcă, domnule analist?

• „Vă prezentăm şi topul alimentelor care conţin E-uri periculoase” (Promo la revista „Felicia”, Antena 3, 8 mai 2011)

Ni s-au uscat gura şi degetul de câte ori am zis şi am scris că trebuie evitate ligamentele dintre cuvintele care se termină cu „pul” şi cele care încep cu „a”, „e”, „i”, „ă”! În afară de asta, să înţelegem că există E-uri sănătoase? Ca atare, nu ne interesează topul ăsta! Topul incomplet nu ne e de folos! Vrem topul exhaustiv, topul anului, care să cuprindă şi topul E-urilor „sănătoase”, recomandate copiilor, bătrânilor, gravidelor şi bolnavilor.

• „Traian Băsescu: „Gabriel Oprea e şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase (2004)... Gabriel Oprea este un om pe care l-am reevaluat (2011).” (Colaj la Antena 3, 8 mai 2011)

Mai mult ce se poate spune după această nouă schimbare de macaz, atât de specifică preşedintelui? În definitiv, mafioţii, la fel ca marinarii, sunt şi ei oameni, nu?

• „Am fost direct, tranşant şi la obiect.” (Cristian Borcea, B1 TV, 10 mai 2011)

Se pare că, extenuat, supt de energii, după cei 8 ani de clandestinitate alături de juna Alina Vidican, timp în care s-a tot pregătit pentru Liga Campionilor cu Dinamo, fără a auzi, însă, niciodată imnul Ligii în Groapă, şeful dinamovist a uitat că toate cele trei cuvinte înseamnă cam acelaşi lucru. Gata! Suficient! Destul! Ajunge!

• „Cert e că nu se ştie cu siguranţă unde se află Monica Columbeanu în clipa de faţă.” (Antena 1, 6 mai 2011)

Bine că ne-au lămurit: sigur e incert, probabil e cert, garantat e posibil. Dar pe cine interesează unde e Monica? Pe toată lumea!

• „A fost la Deveselu, Deveşelu, cum se numeşte, habar n-am!” (Iosif Buble, Antena 3, 8 mai 2011)

Câtă precizie! Obişnuiţi cu loteria prompterelor din studiouri, unde nu se scrie cu diacritice româneşti (ă, â, î, ş, ţ), teleaştii noştri îşi recunosc şi ei limitele când apare o răscruce de drumuri: la stânga Deveselu, la dreapta „Deveşelu”. Cum să citească? Habar n-au! Sunt şi ei oameni, ce naiba, nu maşini de informat. De aia s-au angajat la televiziuni de ştiri, ca să nu mai aibă odihnă şi viaţă personală? Nimeni nu le poate pretinde să-şi sacrifice şi ultimele 18 ore de răgaz din zi şi să se ducă hăt, tocmai la harta României, la vreun atlas geografic sau să intre pe Google, ca să afle numele corect al satului de care toată lumea vorbeşte (de când americanii au ales să pună scutul antirachetă în Olt), numai Iosif Buble nu a auzit. Dealu-i deal şi valea-i vale / Profesionistul e amator până moare!

• „Gaura din pantofii destul de scumpi a domnului Jeffrey Franks.” (Paula Rusu, Antena 3, 8 mai 2011)

Să înţelegem că nu pantofii scumpi sunt proprietatea trimisului FMI în România, ci numai gaura? Pantofii rupţi cu care s-a dus la întâlnirea cu Traian Băsescu erau de serviciu? Are documente justificative pentru gaură sau a primit-o ca foloase nevuvenite?

• „Cuplul Niţu-Cozma sunt mari admiratori ai muzicii clasice.” (Kanal D, 9 mai 2011)

De-aia cuplul e cuplu, ca să fie mai mulţi şi să abuzeze în voie de plural, exact unde trebuia să troneze singularul. Na, sâc! Oricum, dintotdeauna s-a văzut pe feţele celor doi (liderul sindicalist fără sindicat Miron Cozma şi cântăreaţa fără cântece Marinela Niţu) că sunt însetaţi de muzica clasică.

• „Fătul era mort de aproximativ cam două luni.” (Antena 3, 10 mai 2011)

Asta înseamnă că decedase de circa vreo în jur de opt săptămâni.

• „Până în 2013 ar trebui să se reducă numărul paturilor de spital cu câteva sute de mii.” (Antena 3, 10 mai 2011)

La o asemenea reducere drastică nu ne gândeam, dacă ţinem cont de faptul că în prezent sunt, cu totul, vreo 135.000 de paturi de spital în toată ţara, iar FMI ne impune să ajungem la vreo 120.000 în câţiva ani. Această reducere se poate face numai dacă vorbitorul de la Antena 3 se duce personal să ia din case şi paturile de dormit ale oamenilor, până se face numărul anunţat pe post.

• „Cu ceai de fenicul şi anasol... ficatul mi-era făcut varză” (Nicoleta Luciu, Pro TV, 10 mai 2011)

Nasol, într-adevăr, „anasolul”! Orice exces duce la dezechilibre neprevăzute, chiar şi pentru foste dive, devenite mame de profesie, care nu au auzit de anason. Nu am înţeles dacă în ceaiul minune se pune şi varză sau varza e doar forma de agregare a ficatului, după cura dură de eliberare de sub jugul chintalelor în plus, incompatibile cu telenovelismul.

• „Să-i mulţumim lui Mihai Albu care ne-a făcut pantofii.” (Pro TV, Happy Hour, 10 mai 2011)

Dacă n-am fi ştiut că este vorba despre renumitul creator de încălţăminte, am fi crezut că este povestea unui mic lustragiu care a făcut cu cremă câteva botine la câteva paţachine, care i-au mulţumit în direct pentru efort. Chiar şi aşa, este riscantă formularea, din care rezultă că un ilustru designer îi face pantofii unei ilustre necunoscute. El nu „face”, ci „creează”!

• „Azi, 10 mai, nu este ziua regelui Mihai. Este ziua pe care am evocat-o adeneaurea (Ziua Regalităţii).” (Tudor Barbu, OTV, 10 mai 2011)

A zis cineva ceva de Adenauer? Ce aveţi cu fostul mare cancelar german? Pardon, era doar un exces de zel monarhist al delicatului realizator, plecat din TVR şi ajuns la OTV pe linie de patos neostoit.

• „Ce faci, Pepe? Nu te-am mai văzut de mult, în afară de aparenţele tale televizate... Mai ţin minte, dar am uitat-o.” (Camelia Dăscălescu, Antena 2, 27 aprilie 2011)

Cine n-ar bătrâni să-şi cumpere, chiar dacă ei ţin minte uitând. Venerabila compozitoare, fostă profesoară a lui Pepe, s-o fi pierdut de emoţie la acea aparenţă televizată la care a intrat telefonic în direct.

• „Avem aici un tânăr necăsătorit burlac.” (Cristian Borcea, Pro TV, 27 mai 2011)

Noi am zice că e tocmai invers: „tânărul necăsătorit burlac”, la care făcea referire dinamovistul vorbind despre sine, după divorţ, e cam puriu şi, conform propriilor mărturisiri că se iubeşte de opt ani cu Alina Vidican, e mai degrabă bigam. Depinde de interpretare.

• „Am văzut aici ceva conservuri de peşte.” („Cronica cârcotaşilor”, Prima TV, 27 aprilie 2011)

Noi am văzut doar nişte găfi. Dacă, totuşi, e vorba de peşte, nu e bine să fie consumat cu prea multe hălbi de bere, nici cu brânzuri şi nici cu vărzi.

• „Sigur că probabil.” (Dan Matei Aghaton, Realitatea TV, 6 mai 2011)

Asta voiam şi noi să spunem despre tot ce se întâmplă în România, dar ne-a luat-o înainte fostul ministru al turismului, care, desigur, nu se referea la proiectul „Dracula Park”, pe care ni l-a anunţat la fel de „sigur” şi care a devenit nu „probabil”, ci „imposibil”. Totul e să nu avem prejudecăţi.

• „Hotelul în care pasagerii trebuia să înnopteze peste noapte.” (Realitatea TV, 6 mai 2011)

Ce chestie! Noi ştiam că se înnoptează numai la orele prânzului.

• „Puteţi să taceţi din gură, vă rog?” (Irinel Columbeanu, Antena 3, 6 mai 2011)

Taceţi, ca să nu cadeţi din picioare când plânge Iri în direct.

• „Irina Anghel este mesagerul mesajelor dumneavoastră.” (Alessandra Stoicescu, Antena 3, 5 mai 2011)

Fiecare om şi fiecare lucru la locul său! Şi portmoneul banilor, şi teleaştii televiziunilor, şi pasajul de trecere, şi iarba gazonului creează fericirea de bucurie că putem comunica liber, neîngrădiţi de gramatică şi nici măcar de pleonasmele tautologice.

• „Controalele au găsit patroni care nu respectau normele de protecţie ale angajaţilor.” (Irina Petraru, Antena 3, 5 mai 2011)

Exact! Nu protecţia, ci normele sunt ale angajaţilor. Şi libertatea de a fi ai nimănui.

• „Monica să fie decăzută din drepturile pământeşti... părinteşti.” (Cristina Şincai, Realitatea TV, 6 mai 2011)

Nici chiar aşa! Orice ar fi făcut, Moni trebuie să rămână printre noi, pământenii, chiar dacă nu e o mamă devotată şi are o inimă mare, di-la-tată, că di-la-mamă nu ştim ce a moştenit, acolo, la Bacău.

• „Statul s-a obişnuit să taie de la categoriile care n-au forţa şi puterea să reacţioneze.” (Dan Voiculescu, Antena 3, 9 mai 2011)

Bine gândit, greşit spus! Poate data viitoare proximă următoare, pleonasmul tautologic va fi mai bine în regulă şi corect exprimat.

• În imagine, Irinel Popescu: „Am luat decizia să efectuăm operaţia de ficat împărţit.”

Pe ecran, sus, scris: „Irinel susţine să Monica îşi maltrata fiica.” (Realitatea TV, 6 mai 2011)

Desigur, e vorba de doi Irinei diferiţi. Marele profesor chirurg Popescu a avut ghinionul să fie dat pe post exact când pe ecran era citat Irinelul Columbean, care dădea naţiunii detalii despre dosarul de care depinde fericirea neamului. Producătorii ar fi putut avea mai multă grijă cu excesul de „Irinel” simultan, din care am tras concluzia greşită că ar fi vorba despre un partaj hepatic şi columbean, care se lasă cu maltratări şi cu intervenţii chirurgicale.

Emisiunile trece, perlele rămâne (52)

2012-01-22T21:36:00.002+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Premierul Boc ne-a asigurat că pensiile vor creşte anul trecut.” (Ştirile Realitatea TV, citate de „Cronica cârcotaşilor”, Prima TV, 27 aprilie 2011)

Mai poate spune cineva ceva? Prinde trecutul, scoate-i ochii! Prinde Bocul, scoate-i pensia!

• „Fratele miresei a citit din Biblie şi i-a îndemnat pe cei doi proaspeţi soţi să...” (Antena 3, 29 aprilie 2011)

Nici când e vorba de nunta regală de la Londra nu se poate afirma cu certitudine că soţii (Prinţul William şi donşoara Kate) erau „proaspeţi” la momentul căsătoriei, din simplul motiv că relaţia lor durează deja de mulţi ani. Să fi fost William atât de răbdător, încât să nu fi trecut la fapte în tot acest timp? În locul lui, taică-său ar fi terminat de mult de aflat tot ce era de capul tinerei.

• „Cam 30 de persoane au început să-şi arunce pumni şi picioare în faţă.” (Realitatea TV, 2 mai 2011)

Aoleu! Asta da bătaie, între românii aflaţi la un grătar în Austria. Rezultă că participanţii nu s-au limitat să arunce unii în alţii cu copanele de pui şi cefele de porc de pe frigare, ci şi-au sacrificat propriile mâini şi picioare, cu care au ţintit feţele inamicului.

Emisiunile trece, perlele rămâne (51)

2012-01-22T21:36:00.001+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Dacă pe Vântu îl prinde înjurăturile astea, pe Ghiţă nu-l prinde.” (Ion Cristoiu, B1TV, 21 aprilie 2011)

Spirit popular, moromeţian, sătul de „succesurile” sale în presă şi ale protejatei sale Elena Băsescu în politică, domnul Cristoiu merge cu oralitatea limbajului până dincolo de gardul limbii române şi, „bunăoară”, încurajat de prezenţa în studio a moderatorului Robert Turcescu, face praf acordul în număr. Titanilor li se permite orice.

• „Dacă şi-au plătit taxele şi impozitele, şi-au adus aportul.” (Silviu Prigoană, Realitatea TV, 23 aprilie 2011)

Şi-or fi ei plătit taxele, şi-or fi adus ei aportul, sigur e doar că domnul Prigoană a obţinut dreptul de a utiliza preferenţial acest pleonasm de manual, fără de care limba română ar merge mult mai bine şi nu ar avea nevoie de gunoieri ca noi, care duc gafele la tomberon.

• „Trebuie să iubeşti acest sport, să te dedici măcar în parte numai acestui sport.” (Ionuţ Lupescu, Digi Sport TV, 25 aprilie 2011)

Din cele mai vechi timpuri, încă de pe când era jucător, actualul oficial FRF, Ionuţ Lupescu, a avut probleme cu vorbirea. Credeam că numai cu articularea cuvintelor, însă ne-a demonstrat că şi cu sensul lor. Aşa o fi şi activitatea lui Lupescu, care se dedică „total parţial” Federaţiei, restul de atenţie oferindu-l iubirii de o viaţă - câinii roşii, pecinginea fotbalului românesc, care îşi au adăpostul în acea casă bântuită din Şoseaua Ştefan cel Mare. Acolo, parcă din antichitate, Cristian Borcea se tot pregăteşte pentru Liga Campionilor, în care, între timp, au jucat fostele echipe de „B” şi „C” Unirea Urziceni şi CFR Cluj şi acum se pregăteşte Vasluiul.

• „Fata este ateistă.” (Lucian Mândruţă, Antena 2, 26 aprilie 2011)

Aşa e lumea, diversă, că de-aia au loc toţi în ea: şi Mândruţă care părea „creştinesc”, şi Europa Occidentală care este destul de „catolicistă”, şi Coranul care cică este „islamist”, şi Asia care ar fi parţial „musulmancă”, şi, peste toate şi toţi, vocabularul unora, care, la prima vedere, e un „mozaic” plin de nestemate. Şi când ne gândim că totul a plecat de la o simplă referire la prietena fotbalistului dinamovist Mărgăritescu, tocmai cercetat penal pentru apropieri periculoase de lumea hoţilor de maşini. Unii cred că, dacă se fură meciuri, campionate şi puncte şi nu se întâmplă nimic, merge aşa şi cu maşinile, şi cu limbajul.

• „Regele e pregătit să revină pe tron.” (Principesa Margareta, în „Adevărul”, citată de Mircea Badea la Antena 3, 20 aprilie 2011)

Afirmaţia sprinţarei principese sexagenare este, cert, de natură divină şi e de vină pentru aceste rânduri, fiindcă îşi depune candidatura la titlul de „Aberaţia tragicomică a anului”. Fiica fostului rege îşi bate joc, cumva, de tatânele său monarh? Care rege? Care tron? În ce constă pregătirea? Stă regele Mihai îmbrăcat, pieptănat, gata să ia sceptrul înapoi, deşi suntem în alt mileniu? Nu ni s-a spus dacă pregătirea e fizică, e psihologică sau e doar tehnico-tactică? Mare lucru dacă fostul suveran, uite-acuşi nonagenar în octombrie 2011, mai poate urca pe tronul de acasă. Cum să mai ajungă şi pe altul? Credem că, în subteran, sunt, de fapt, ultimele zvârcoliri ale Prinţului Butaforic Duda Uneltitorul, care ştie că, doar dacă, printr-un miracol, socrul i-ar reveni, chiar şi pentru o zi la putere, visul său de actoraş care vrea haine regale adevărate ar putea coborî în realitate.

• „Vine Râpă şi vrea să-i ia faţa din spate.” (Ion Crăciunescu, Digi Sport TV, 26 aprilie 2011)

Adânc! Perla fostului mare arbitru nu este atât de simplă, de monocordă, pe cât pare, pentru că ne lasă mai multe variante de interpretare: a) Fundaşul, dacă ar fi mai abil, ar putea să-i ia adversarului spatele din faţă; b) În condiţii normale, atacantului i-ar putea fi luată faţa din faţă, dar la noi în campionat - nu; c) Poate că omul are faţa ca un dos sau spatele ca o faţă; d) Ultima soluţie ar fi să-i ia faţa din lateral sau de sus, că de jos nu poate fiindcă îl opreşte gazonul.

• „Suporterii ăia nu sunt ăştia.” (Gigi Becali, Sport.ro TV, 26 aprilie 2011)

Şi bătut de Dinamo cu 1-0 acasă, şi cu Rolls-ul îndoit şi spart de pietroaiele propriei galerii, patronul stelist europarlamentar a ajuns la un mare adevăr, exact în lunea Paştelui, când miracolul s-a revelat: ăia nu sunt ăştia, nici ăştia nu sunt ăia, la fel cu una-i una şi alta-i alta. Mai vorbim după ce iese limuzina din service şi judecătorul îi pedepseşte pe vandali.

• „Mulţi suporteri ai Stelei se gândesc dacă să mai meargă la stadion sau să urmăresc meciul de acasă.” (Sport.ro TV, 26 aprilie 2011)

Învăţătura Elenei Băsescu proliferează. Generaţia EBA a ajuns la microfoanele televiziunilor şi nu o mai poate opri nimeni din „succesuri”, când încep comentatorii „să vorbesc”.

• „Moderator: Rămâne Cârţu la Steaua?

Mircea Rădulescu: Poate rămâne, poate nu rămâne.” (GSP TV, 21 aprilie 2011)

Uluitor! Temerară prognoză! Ce să-i facem, specialistul – tot specialist! Fostul antrenor al naţionalei, şef al Şcolii de antrenori încă de dinaintea erei noastre, se dovedeşte nu numai un consecvent practicant al singularului, pe care îl bagă în teren şi când ar trebui să evolueze pluralul, ci şi un mare vizionar, un oracol. Asumându-şi riscul unui pronostic dificil, profesorul dă, curajos, verdictul la întrebarea shakespeariană despre continuitatea lui Cârţu la stâna lui Gigi Becali: poate că da, poate că nu. Şi noi, care credeam invers!

• „Aşa a fost soarta vieţii.” (Helmuth Duckadam, Digi Sport TV, 25 aprilie 2011)

Nu ştim de ce, această propoziţie scurtă, dar încărcată de sensuri filosofice, ne-a adus aminte de gigantica teoremă a cântătorului Mihai Constantinescu: „Fiecare are o soartă şi un destin!” Şi una şi alta, că alta fără una nu se poate. Pentru cine nu s-a prins de dubla strălucire a perlei, precizăm: soarta şi destinul, deşi „este ambele” acelaşi lucru, ar trebui să pretindă pluralul.

• „I-au bătut foarte cumplit şi i-au băgat în închisoare.” („De la suflet la suflet”, Radio Bucureşti FM, 27 aprilie 2011)

Trist! Bătaia nu e ruptă din rai, ci e „extrem de cel mai rău” lucru uneori. Dacă, totuşi, se aplică, e bine să fie „mai puţin groaznică”, „îngrozitor de uşoară” sau „teribil de ponderată”.

Emisiunile trece, perlele rămâne (50)

2012-01-22T21:35:00.000+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Mafia ouălelor chimizate din Bulgaria 3BG de la găini stresate, hrănite artificial.” (Pe ecran, la OTV, 19 aprilie 2011)

Suntem de acord că există o mafie transnaţională a alimentelor nesănătoase, dar există, cu siguranţă, şi o mafie a purtătorilor ilegali de limbă română, care, asemeni cărturarului Andrei Pleşu, nu respectă forma legală „ouălor” şi fac trafic cu forma ilegală „ouălelor”.

• Marina Almăşan: „Din oul cu surpriză iată cine a ieşit: un oaspete al Bucovinei, întâmplător sau nu, nu ştiu, domnul premier Emil Boc. Cu ce ocazie în vizită prin Ţara Fluturilor, ca să spun aşa?... Este o emisiune de divertisment.”

Emil Boc: „Bună ziua şi mulţumesc pentru invitaţie.” („Ne vedem la TVR”, TVR1, 19 aprilie 2011)

Premierul, ardelean standard din categoria „Grăbeşte-te foarte încet!”, nu s-a prins la timp şi a stricat scenariul realizatoarei de a face să pară că prezenţa primului-ministru e o surpriză, doamnelor şi domnilor! Poate dl Boc va deveni mai iute în reacţie la glumele străvezii după ce tătânele Ioan Boc, în buna tradiţie de familie, îi va da de Paşti în cap fiului-demnitar cu un ou (noi am propune de lemn sau de struţ). Dincolo de orice maliţiozitate a noastră, e admirabil şi riscant curajul Marinei Almăşan de a îi spune în faţă minionului prim-ministru că e atât de pitic, încât poate ieşi dintr-un ou cu surpriză. Nu în ultimul rând, e bine că Marina Almăşan ne-a spus că e o emisiune de divertisment, fiindcă, altfel, sigur nu ne-am fi dat seama.

• „În Bucovina, copiii se nasc vorbind în versuri.” (Marina Almăşan, „Ne vedem la TVR”, TVR1, 19 aprilie 2011)

Chiar aşa, nu gânguresc şi ei puţin, nu urlă, măcar până la înţărcare, fac direct poezii? Se pare că prezenţa PDL-istă, în ediţia specială de la Gura Humorului a emisiunii „Ne vedem la TVR”, a premierului Emil Boc şi a super-miniştrilor Elena Udrea şi Gheorghe Flutur predispune la metafore, hiperbole, ode, imnuri, ditirambi, osanale şi alte rafinamente de limbă aleasă.

• „Ulterior după ce dispar... Primul cal nu-mi place cadenţa care-o imprimă... La servici, pe stradă, în campanie, cum pot să se ducă membrii de partid?... Sunt setul de măsuri.” (Cristian Boureanu, „Catedra de politică”, Radio Europa FM, 17 aprilie 2011)

Ce facem, domn’ profesor Boureanu? V-aţi suit pe catedra de politică fără să aveţi experienţă în escaladarea catedrei de română? Mai rar un asemenea şirag de greşeli: pleonasm + topică aiurea + formă eronată + acuzativ fără prepoziţia „pe” + dezacord în număr. Se pare că apartenenţa la Aripa Blaga ia prea mult timp şi consumă din rezerva personală de gramatică a cuplului Boureanu-Pelinel.

• „Radioul, în afară de divertisment, aduce ştiri din jurul globului... Erau părinţi a căror copii neglijau puţin şcoala.” (Margareta Pâslaru, Radio România Actualităţi, 17 aprilie 2011)

De unde aduce radioul ştiri „din jurul globului”, doamnă artistă? De pe Pluto, de pe Uranus, din Ursa Mare sau direct din Mercurul universului? Cu asemenea informaţii, sosite, cel mai probabil, din afara universului limbii române, nu e de mirare dezacordul din propoziţia în care tocmai se sublinia neglijarea şcolii.

• „Echipa de baschet feminin ICIM Arad şi-a trecut în palmares al optulea titlu naţional după ce au învins CSM Satu Mare.” (Pe ecran la Antena 3, 19 aprilie 2011)

Asta e forţa echipelor, că sunt un grup unit! Atât de unit, încât comentatorii calcă în picioare individualismul singularului şi ridică la putere spiritul de echipă al pluralului, în ciuda opoziţiei firave a Gramaticii Academiei (orice ediţie). Singura noastră nedumerire este de ce autorul textului nu a făcut dezacordul de la cap la coadă, inducându-ne în „oroare” cu o formă corectă („Echipa ... şi-a trecut în palmares”), ca să treacă apoi totul la plural („Echipa ... au învins”).

• „Florin Zamfirescu: Te-am pupat pe lavalieră.

Dan Bittman: Şi eu pe microfon.” („Dănuţ SRL, TVR, 18 aprilie 2011)

Aceste amabilităţi de la plecarea din studio a invitatului, cunoscutul actor Florin Zamfirescu, ar putea fi interpretate de către rău-voitori ca deconspirări ale unor înclinaţii dubioase, la care nimeni nu se aşteaptă, ţinând cont atât de bogatul trecut amoros al realizatorului, cât şi de căsnicia invitatului alături de Cătălina Mustaţă.

Emisiunile trece, perlele rămâne (49)

2012-01-22T21:34:00.000+02:00

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „A fost ales cu unanimitate, dar nu totală, minus unu. Acela am fost eu!” (Marius Stan, preşedinte Oţelul Galaţi, Sport.ro TV, 8 aprilie 2011)

Dacă există unanimităţi altfel decât cu 100%, atunci, de ce să nu ia Timişoara campionatul, chiar dacă, să zicem, Oţelul rămâne lider după ultima etapă, cu un punct peste bănăţeni?

• „Nu toţi oamenii care merg la un spital merg de plăcere.” (Georgian Pop, reprezentant PSD, Antena 3, 10 aprilie 2011)

Sigur, nu toţi, dar câţi or merge de plăcere în fascinantele spitale din România?

- Unde mergem, azi, dragă, la film, în parc, la spital sau la restaurant?

- Prefer să mă scoţi la spital, am chef de nişte chirurgie sau de nişte infecţioase...

• „În 1968, preşedintele francez Charles de Gaulle efectua o vizită în România, la invitaţia preşedintelui de atunci, Nicolae Ceauşescu.” („ÎnTrecerea anilor”, TVR1, reluare în 8 aprilie 2011)

Dacă ar fi să ne luăm după cele auzite la televiziunea noastră oficială, am crede că Nicolae Ceauşescu era preşedinte cu 6 ani înainte să se înfiinţeze funcţia prezidenţială în România. Alo! TVR? România are preşedinte din 1974! În 1968, liderul Partidului Comunist era, de facto, cel mai puternic om din stat, dar nu era şi preşedinte al Republicii. Aveam pretenţii mai mari de la televiziunea care l-a mediatizat pe Nicolae Ceauşescu zeci de ani.

• „Ştiu că e o ţară arabă Malaezia. Nu ştiu dacă majoritar arabă.” (Formula 1, Digi Sport TV, 10 aprilie 2011)

Dacă ştii dumneata că Malaezia e ţară arabă, e foarte bine, deşi noi ştiam altceva. Mai multă atenţie la confuzia crâncenă între „arab” şi „musulman”! Sigur, religia malaezienilor este majoritar musulmană, dar una e etnia şi alta e credinţa. O gafă similară am mai auzit-o în comentariile despre iranieni, care, doar pentru că sunt musulmani, sunt declaraţi arabi de către tot felul de sfertodocţi de pe la televiziuni.

• „Cine va câştiga vom afla la finalul cursei.” (Formula 1, Digi Sport TV, 10 aprilie 2011)

Foarte curajoasă premoniţie, să recunoaştem! Harul pronosticurilor nu e al oricui. Un gest temerar al comentatorului, care trebuie salutat pentru afirmaţia că vom şti învingătorul după ce maşinile vor trece linia de finiş. Unde sunt vremurile în care Cooperativa din campionatul nostru de fotbal făcea să se ştie rezultatele încă dinaintea startului?

• „Pe mine, ce mă seacă e că nu avem aceste informaţii de la Vettel.” (Formula 1, Digi Sport TV, 10 aprilie 2011)

Şi pe noi ne seacă limbajul care, în loc să fie profesional, vrând să capete forme colocviale, devine insuportabil.

• „Eu mă-ntorc iarăşi la ce-a promis domnul Boc.” (Paula Rusu, Antena 3, 10 aprilie 2011)

Dincolo de pleonasmul teleastei, să remarcăm că, din păcate, dl Boc însuşi nu se mai întoarce la ce-a promis şi îi obligă pe jurnalişti să o facă.

• „Are nişte mânuţe mici.” (Oana Zăvoranu, Antena 1, 7 aprilie 2011)

Nimic despre picioruşele micuţe, buzoaiele imense şi ţâţoancele mari, Oana?

• „A dispărut imaginea asta şi va dispare.” (Ioan Andone, Sport.ro, 9 aprilie 2011)

„Va dispare” imaginea cum „va dispare” iarăşi Liga Campionilor pentru Dinamo, care „va reapare”, maximum, sub formă de Liga Europa, care nu-i „va dădea” aceeaşi satisfacţie, desigur, lui Cristi Borcea.

• „Dau telefon din partea mea şi a lui mamei mele.” (TVR 1, 10 aprilie 2011)

Ce frumoasă e viaţa când, pe un spaţiu atât de mic, se înghesuie greşeli atât de multe şi de mari!

• Vlăduţ bucătarul: „În plus am adăugat şi nişte piersici.”

Asistenta de la matinal: „Arată delicios!” („Dimineaţa cu Răzvan şi Dani”, Antena 1, 12 aprilie 2011)

„Ce mai poate fi de spus, stimaţi telespectatori?” După ce că bucătarul „adaugă în plus” (deşi noi ne-am fi aşteptat, cum e firesc, să „aduge în minus” sau „să reducă în plus”), asistenta, o demnă urmaşă a ostracizatei Daniela Crudu, declară că gustul are aspect, şi încă delicios.

• „Ce m-a durut pe mine în tot timpul ăsta a fost că lumea m-a crezut rea, iar eu nu sunt rea... eu nu sunt Isus Cristos.” (Oana Zăvoranu, Antena 1, 9 aprilie 2011)

Dragă Oana, de asta eram siguri, că nu eşti Cristos, din mai multe motive, care ţin, în primul rând, de comportamentul dumitale din ultimii ani. În al doilea rând, ne-am dat seama că nu eşti Cristos, noi ştiind că Isus nu s-a certat cu mama lui, deşi îşi iubea tatăl nespus. În al treilea rând, ai făcut mărturisirea la „Un show păcătos”, unde nu credem că Mântuitorul ar fi acceptat invitaţia, la ore atât de târzii. În al patrulea rând, dacă ar fi vorbit româneşte, Isus nu ar fi scăpat un ligament atât de grosolan („timpulăsta”). În al cincilea rând, dacă ai fi fost Isus, Pepe nu ar fi rezistat şi ne-ar fi spus cu cine a dormit timp de opt ani. În ultimul rând, trebuie să admitem că Tudy s-ar putea să te considere o sfântă, dacă face singur atâta sex virtual şi îţi trimite şi imagini de pe golgota trăirilor sale din baie.

• „În urmă cu câteva minute, la Urlaţi, o femeie a leşinat în timpul acestui protest.” (Antena 1, 8 aprilie 2011)

Mai uşor cu ligamentele!

• „Nu pot să stau prea mult între voi doi, deşi mi-ar plăcea foarte tare.” (Iulia Vântur, Pro TV, 8 aprilie 2011)

Fără mărturisiri din acestea! Poate că Iuliei îi place foarte tare, poate că îi place şi blând, e treaba dumisale. Sau poate că, aflată între doi bărbaţi, Iulia Vântur s-a scăpat şi a recunoscut cât de agresiv îi place. Româncele, dacă nu prea au talent, măcar sunt sincere.

• „Îmi pare bine că revin din nou în mijlocul dumneavoastră, domnule Diaconescu.” (Cornelia Catanga, OTV, 8 aprilie 2011)

Întâi de toate, Dan Diaconescu nu prea are mijlocel (e tras ca prin inel). Apoi, dacă tot a dat cu pleonasmul în acordeon, doamna Catanga mai bine făcea efortul şi înşira tot lanţul sinonimic: revin din nou iarăşi încă o dată pentru a doua oară.

Iobag la patron, iobag la stat

2012-01-15T23:52:00.010+02:00

Am cântat piesa asta la Antena 1, pe 20 ianuarie 2012. Celor care mi-au cerut să distribui nu doar versurile, ci şi cântecul, aici este linkul:

http://accesdirect.a1.ro/special/Andrei-Paunescu-Iobag-la-patron-iobag-la-stat_8582.html

Am dreptul la somn prin perne uitat,

Aşa pot fi domn: la mine în pat,

Eu nu vreau să fiu pe viaţă legat

Iobag la patron, iobag la stat!

Munca nu-i o stare firească,

De când focul s-a aprins cu iască

Trudim unanim.

Suntem intoxicaţi cu confuzii:

“Munciţi pân-ajungeţi cu toţi la perfuzii!”

Profit pentru noi: în viaţa de apoi!

„Lasă, că dormi când vii de la şcoală!

Nu trândăvi, că lenea-i o boală,

Vrei să fii bogat? Coboară din pat!”

Vin înţelepţi cu fruntea înaltă

Ce spun: “Veţi dormi pe lumea cealaltă

Cât vreţi”. Vorbesc la pereţi.

Din pat vreau să merg doar puţin prin odaie,

Apoi nişte sport susţinut până-n baie,

Antrenament suficient.

Serviciul ne face iobagi pe viaţă,

Care de bănci şi hârtii ne agaţă,

Iar şefii mereu se cred Dumnezeu.

Statul ne tot umflă, ca pe o minge,

Apoi ne dezumflă şi minte de stinge

Că doar aşa se poate progresa.

Eu, însă, propun s-acceptăm iobăgia

Cu amendamente de prin România,

Şi tu, şi el, poftiţi la apel!

Iobag la birou, iobag pe câmp,

Iobag la uzină şi iobag pe dâmb,

Iobag la bancă, iobag pe tractor,

Iobag pe tarabă, iobag până mor.

Iobag la fabrică şi la atelier,

Iobag la armată, iobag la lerui ler,

Iobag la şcoală, iobag pe stadion,

Iobag norocos, iobag cu ghinion.

Iobag plin de cruzime, iobag cu multă milă,

Iobag tandru, dar şi iobag în silă,

Iobag cu remuşcare, iobag inconştient,

Iobag foarte drogat, iobag foarte prudent.

Iobag evlavios şi iobag ateu,

Iobag fără credinţă, dar şi cu Dumnezeu,

Iobag cu mari pretenţii, iobag mahmur,

Iobag elegant, iobag cu şnur.

Iobag de dimineaţă, iobag în plină noapte,

Iobag în gura mare, iobag cu şoapte,

Iobag economic, iobag la politică,

Iobag la justiţie, de luni până duminică.

Iobag la director, iobag la secretară,

Dacă se află, ăsta mă omoară!

Iobag la guvern, iobag la ministru,

Iobag la primar, deşi sună sinistru.

Iobag la Parlament, iobag la Senat,

Iobag la deputat, fiindcă-i delăsat,

Iobag la agenţie, iobag la comitet,

Iobag la preşedinte - să mă ţină minte!

Iobagi peste tot ce mor şi nu învie,

Asta se numeşte de-a dreptul sclavie,

Singurul loc în care nu-i păcat,

Să recunoaştem toţi: iobagi în pat!

Am scris acest text, în zilele astea fierbinţi, am făcut din ele un cântec, pe care l-am cântat la "Pariu pe prietenie" în seara de 15 ianuarie 2012, la subsolul Clubului MoJo din strada Gabroveni nr. 14, acolo unde începuse să intre pe gurile de ventilaţie aerul înţepător al gazelor lacrimogene de afară. Am stat acolo cu prietenii folkişti şi poeţi, am cântat şi am recitat, am încheiat seara cu "Doamne, ocroteşte-i pe români!" şi apoi am luat-o pe străzile Centrului Istoric, printre manifestanţi şi forţe de ordine, printre incendii, strigăte de disperare socială şi semne de violenţă inacceptabilă, să ajungem spre case.

Andrei Păunescu 14-15 ianuarie 2012

Vă mulţumesc şi vă aştept

2011-11-30T10:46:00.003+02:00

Vă mulţumesc pentru gândurile trimise după cumplita dispariţie a surorii mele, Ioana. Şi, pentru că ea a fost membră a trupei Totuşi la începuturi, ne-am hotărât să nu amânăm spectacolele anunţate şi să îi dedicăm serile de folk şi rock de la:

Bibliotek Club, Constanţa, 1 Decembrie 2011, ora 19, strada Răscoalei

Joy Pub, Bucureşti, 2 decembrie 2011, ora 20.30, str George Enescu 25 (Lângă Eva)

Vă mulţumesc şi pentru urările de Sfântul Andrei!

Imagini de la Braila, Festival Chira Chiralina, 4 noiembrie 2011

2011-11-07T11:23:00.000+02:00

https://www.facebook.com/media/set/?set=oa.284836678215915&type=1#!/photo.php?fbid=10150349272856386&set=oa.284836678215915&type=1&theater

Ultimul articol al lui Adrian Paunescu

2011-11-06T14:01:00.002+02:00

Ziaristul ireductibil Adrian Păunescu

Nu despre omul de familie, nu despre tatăl Adrian Păunescu scriu acum, la un an de la trecerea sa. Nu despre poetul, omul de scenă sau despre omul politic este vorba aici, în paginile revistei pe care a fondat-o, ci despre ziaristul Adrian Păunescu, care şi-a slujit profesia până în ultima clipă, care a scris, a mărturisit, a relatat, chiar şi din salonul de spital, cu puţine zile înainte ca inima să înceteze să-i mai bată.

Eram la capul patului său, pe 31 octombrie 2010, la etajul 6 al Spitalului de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, când am început să vorbim despre medicul Şerban Brădişteanu, despre mâinile sale, despre care A.P. tocmai scrisese pentru publicaţiile care l-au găzduit în ultima parte a vieţii, Jurnalul Naţional şi Ring. Simţea nevoia să completeze, să nu lase nespuse lucrurile pe care le mai aflase după ce terminase articolele despre medicul său.

Dialogul nostru s-a transformat în interviu. Cu voia sa, am deschis reportofonul şi, deodată, s-a mobilizat, în ciuda suferinţei, ca un militar intrat în post, la datorie. A început să vorbească mai rar, să aleagă şi mai atent cuvintele, ştiind că le voi transcrie, pentru a le publica. Abia acum, după un an, am reuşit să reascult înregistrarea şi să scot textul. Este, practic, ultimul articol al lui Adrian Păunescu, este un text vorbit, care ia formă de mărturisire, de interviu, de reportaj, în acelaşi timp

Adrian Păunescu, jurnalist până la capăt, profesionist ireductibil al cuvântului, a făcut, aşadar, gazetărie şi în salonul spitalului propriei suferinţe, care avea să fie cea din urmă. Reporterul Adrian Păunescu lasă mărturii despre propria boală, despre propriul medic, pe care îl citează, îl parafrazează. Îl interesase viaţa celui în mâinile căruia viaţa sa însăşi se afla şi nu ştia că mai are de trăit trei zile conştient şi alte două, în cumplite încercări de resuscitare a inimii.

Adrian Păunescu a avut grijă, de-a lungul vorbirii, să precizeze unde trebuie puse virgule, paragrafe, iar, la final, care să fie forma finală a titlului mărturisirii sale: „Mâinile medicului Brădişteanu, de la pian la inimă”.

Zgomotele de fundal ale aparatelor medicale la care era conectat, ţârâitul telefoanelor din secţie, respiraţia tatălui meu, pauzele pentru alegerea cuvintelor potrivite nu apar în această pagină de ziar, dar rămân în memoria mea şi a înregistrării audio, ca dureroase detalii de autenticitate. Din vorbirea, mai rară ca altădată, cu o respiraţie îngreunată de cordul care mai funcţiona doar cu o zecime din puterea din anii tineri şi sănătoşi, am extras aceste cuvinte, pe care, de fapt, vi le restitui, pentru că ele aparţin, prin voia autorului, publicului pe care ziaristul Adrian Păunescu l-a servit din adolescenţă, până la plecare.

Cele 15 minute şi jumătate de înregistrare, din care a rezultat textul de mai jos, conţin încă o dovadă a conştiinţei care a fost (şi este) Adrian Păunescu, care extrapolează, ca soluţie pe care creatorul o propune ca metodă, atunci când înţelege că drumul de la cazul particular (al medicului), până la generalizarea necesară, cu putere de pildă pentru cititor, poate ajuta la mai binele tuturor. Câteva dintre obsesiile vieţii lui Adrian Păunescu sunt prezente în ultima parte a ultimului său articol: relaţia părinte-copil (acea „moştenire de îndemnuri”, expresia lui Lucian Blaga, pe care o cita adesea), creaţia izbăvitoare, munca necontenită şi, nu în ultimul rând, speranţa că este posibilă salvarea lumii.

Andrei Păunescu

Mâinile medicului Brădişteanu, de la pian la inimă

„Am fost, patru ani, coleg de Senat cu doctorul Şerban Brădişteanu. Ne vedeam aproape zilnic, nu consumam prea multe cuvinte de – cum să spun? - simplă formalitate între noi, vorbeam ceea ce era important să comunicăm. Şi, uite, a trebuit să-l descopăr în 2010, la locul său de muncă, Spitalul de Urgenţă din Bucureşti, Secţia Cardiologie, la Reanimare, unde mă aflu şi acum, când povestesc toate acestea.

Ziceam că nu consumam între noi cuvinte formalizatoare, ne vedeam fiecare de drumul său. Atunci când profesorul Brădişteanu a trecut prin infernul pe care i l-au pregătit alţii şi a fost atacat nedrept şi cu ţintă precisă de a-l desfiinţa, am sărit în ajutorul dumnealui, cu puterile mele limitate, dar cu bunacredinţă în medicul Şerban Brădişteanu.

Găsindu-mă acum sub puterea dumnealui, la Reanimare, am scris, am dictat nişte texte, corecte după părerea mea, pe care ar fi urmat să le citim în Jurnalul Naţional şi în Ring. În aceste texte, vorbeam despre mâinile medicului. Mă uitam la mâinile dumnealui, mâini mari, puternice, sensibile, şi am încercat să evaluez prin câte pericole, de-a lungul tinereţii, de-a lungul perioadelor în care nu se gândea de ce folos îi vor fi mâinile, a traversat acest om, ca să poată acum, în momentele de matritate ale existenţei, să umble în piepturile celor care i se adresează, pentru operaţii pe inimă.

Gândiţi-vă că putea fi oricând lovit de un accident la mâini, aşa cum trăim cu toţii în inconştienţa vârstelor, şi nu ne mai putem opri din cursul pe care-l iau evenimentele, indiferent de opinia noastră despre ele. Pur şi simplu, mâinile ne sunt mereu periclitate. Ei, n-am vrut să fie o surpriză totală pentru profesorul Brădişteanu ceea ce urma să citească în articolele mele şi i-am spus: uite, domn’ profesor, m-am referit în nişte articole ale mele la mâinile dumneavoastră şi la norocul pe care l-aţi avut, de-a le putea aduce întregi, perfecte - cum să le spun eu? - perfect utilizabile la aceste provocări ale vieţii, când trebuie să operaţi cu ele.

Şi dumnealui mi-a povestit ceva care m-a şocat. Pur şi simplu m-a şocat, pentru că intuisem, fără să am niciun fel de date în această privinţă, o anumită evoluţie a mâinilor medicului. Mi-a spus că tatăl dumnealui, acolo, la Târgu Jiu, unde profesorul Brădişteanu şi-a trăit cea mai mare parte a tinereţii, a avut ambiţia să-l dea să înveţe pian. Şi îmi spunea, aşa, cu disperare, îşi retrăia momentele de blocaj la pian. Spunea dumnealui: când ceilalţi colegi se jucau, se distrau, erau liberi, eu stăteam la pian şi învăţam, pentru că nu era vorba numai să ştiu să cânt - odată cu abordarea unei asemenea cariere, trebuia să ştiu şi teorie – mă dedicasem întru-totul pianului. Şi, zice profesorul: uite că aveţi dreptate, mâinile mele, de atunci, au căpătat o anumită elasticitate, o anumită capacitate de a sesiza unde trebuie să se îndrepte, îmi stăpânesc perfect degetele şi, mai ales, am pus preţ pe activizarea mâinii stângi. Cântam cu sora mea la patru mâini şi sigur că începuse şi să-mi placă. Dar, pe de altă parte, nu mă mulţumeam cu atât, aş fi fost doritor de o minimă libertate, de dreptul pe care-l au toţi copii să dispună de timpul liber... (Andrei Păunescu precizează: ... şi de dreptul să-şi rupă mâinile). Bine zici, Andrei, dreptul să-şi rupă mâinile, cum se-ntâmplă în multe cazuri, şi picioarele, şi mâinile.

Ei, profesorul Şerban Brădişteanu mi-a povestit şi cum a intrat în zona medicală, unde tatăl său era specialist şi unde i-a dat treptat acces, în aşa fel, încât, la un moment dat, să-i devină foarte drag, pentru că şi accesul în zona medicală se făcea pe seama timpului pe care tânărul Şerban îl sacrifica, pentru o cauză care încă nu-i devenise foarte proprie, foarte intimă, n-o simţea ca atare. De la un moment dat încolo, însă, muncind ca brancardier şi nefăcând niciun fel de rabat efortului, şi ajutat de un părinte care ştia că bucuria vine din muncă, până la urmă, şi că nu trebuie ocrotit de muncă respectivul copil, respectivul tânăr, a ajuns să nu mai vrea el, tânărul Şerban, să plece la mare, la munte, cum plecau mulţi dintre colegii lui şi nu mai ţineau seama de obligaţiile pe care şi le-ar fi asumat prin muncă.

E o poveste foarte specială a evoluţiei de la copil de medic, la medic de elită, la chirurg de recunoaştere internaţională.

Eu, aici, în punctul în care trăiesc zilele acestea şi, probabil, săptămânile acestea, contemplu cu emoţie drumul doctorului Şerban Brădişteanu printre oamenii pe care îi ajută să supravieţuiască tristeţilor inimii. Şi îl văd, minutele acelea pe care mi le dedică şi mie, ducându-se la celelalte paturi de bolnavi şi ţinând echilibrul lumii, aici, la nivelul de om recuperat.

Şi nu încetez să mă minunez de puterea intuitivă a părinţilor, de a-şi apăra copiii, tocmai punându-i la treabă, tocmai dându-le dreptul la muncă şi la creaţie. Şi dreptul la participarea aceasta decisivă la salvarea lumii.”

Adrian Păunescu

31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă Floreasca

.

2011-10-16T15:28:00.000+03:00

11 septembrie 2001 m-a prins in infernul de la New York

2011-09-11T17:13:00.002+03:00

Curand, poze si text din 2001

Festivalul Callatis - Festivalul Românilor de Pretutindeni - Roma, 9-15 august 2011

2011-08-02T10:57:00.002+03:00

În perioada 9 - 15 august 2011, la Roma, va avea loc ediţia a XII-a a Festivalului Callatis, Festivalul Românilor de Pretutindeni, sub genericul

Grazie, Roma, Callatis ti saluta!

Festivalul Callatis 2011, cu toate brandurile sale: Hai Acasă - Simpozionul Românilor de Pretutindeni, Plaza România, Salonul Artiştilor Români de Pretutindeni (SARP) şi Miss Diaspora este organizat de Asociaţia Românilor din Italia (A.R.I.), Pro Familia şi Aldaco Film, sub patronajul Roma Capitale (Primăria Generală a Romei). În premieră, Festivalul Callatis se desfăşoară în afara graniţelor ţării, la propunerea A.R.I., pornind de la faptul că în Italia se află cea mai mare comunitate românească din diaspora.

SARP

Marţi, 9 august 2011, ora 20.00 la Accademia di Romania din Roma, va avea loc deschiderea oficială a Salonului Artiştilor Români de Pretutindeni (SARP) 2011. Participă artişti de origine română din nouă ţări:

Arte plastice

Marc Marinescu (Canada), Vasile Bedreaga, Emil Mateiaş, Ioan Astaluş (Germania), Augustin Ghebaru, Ana Nisipeanu, Carmen Ştefan, Dragoş Iordache (Spania), Camelia Mirescu, Sanda Sudor, Aurora Sanda Voicu, Alin Constantin Agape (Italia), Laura Dima (Olanda);

Design vestimentar

Camelia Ghebaru (Spania), Maria Cristea (Moldova), Maryna Kărăbuş (Ucraina);

Lansări de carte

Monica Săvulescu Vouduri (Grecia), Stelian Ilie Constantin (Canada), Ionela Flood (Anglia), Viorel Băetu (Germania), Lelia Bratu (Spania), Ionela van Rees – Zota (Germania)

Lansări muzicale

Elena Santamaria (Spania)

Teatru

Iubeşte-mă, America! Un spectacol de Claudia Motea (Canada) şi Al. G. Croitoru.

Salonul va fi deschis până luni 15 august 2011, între orele 16-22.

Plaza Romania

Tot în perioada 9 - 15 august 2011, în pieţe centrale ale Romei se desfăşoară programul interactiv de promovare a tradiţiilor şi turismului românesc Plaza Romania. Participă Cercul de desen Culoare şi Vis, din Corbeni – Argeş, condus de prof. Elena Stoica, Cornelia Tihon cu cele 22 de instrumente ale sale şi Ansamblul folcloric Căluşarii Slatinei. Turiştii şi localnicii vor admira costume populare tradiţionale, vor învăţa să picteze şi să danseze şi vor primi materiale de promovare a turismului în România.

Hai ACASĂ

Între 11-15 august 2011, la Ergife Palace Hotel se desfăşoară a XI-a ediţie a Simpozionului Românilor de Pretutindeni - Hai Acasă. Moderatori: Sorin Cehan şi Monica Zvirjinschi.

Participă reprezentanţi ai asociaţiilor româneşti din 17 ţări.

Principalele teme ale dezbaterii vor fi:

n Structuri de asociere în diaspora

n Votul prin corespondenţă

n Mass media din diaspora

n Rolul diasporei pentru promovarea României, ca destinaţie turistică

n Propunere de înfiinţare a Ministerului Românilor de Pretutindeni

n Adoptarea Pactului de la Roma - un document programatic despre noua relaţie a diasporei cu România

Reprezentanţii asociaţiilor româneşti din diaspora vor prezenta:

Gazeta Românească (Italia), Ziarul Românesc (Marea Britanie), Ziarul Impact (Canada), ziarul Vocea ta (Germania), postul Radio Helsinki (Austria), Radio R Romania (Germania), emisiunea în limba română de la TV Barcelona.

Se va lansa postul Radio TV Unirea (Marea Britanie - Austria).

Având în vedere tematica abordată, au fost invitaţi să participe miniştrii de resort din Guvernul României.

Hora Unirii (Danza dell’Unità)

Duminica, 14 august 2011, zeci de mii de români, italieni şi turişti din toată lumea sunt invitaţi la un eveniment simbolic - Hora Unirii (Danza dell’Unità), dedicat celor 150 de ani de la unificarea Italiei.

Această uriaşă Horă a Unirii se va desfăşura între podurile din jurul Insulei Tiberina şi va avea un perimetru de peste doi kilometri.

Împreună, pentru a ne cunoaşte mai bine

O altă premieră la Callatis 2011 o constituie realizarea înfrăţirilor dintre:

n Sectorul III Roma şi Municipiul Slatina,

n Sectorul VII Roma şi Sectorul 5 Bucureşti

n Santa Marinella şi Limanu.

Programul spectacolelor

9 august 2011, ora 20:00

Accademia di Romania din Roma

ora 22:00

Piazza del Verano

Grazie Roma, Callatis ti saluta!

Spectacol cu

Andrei Păunescu & Totuşi, Emeric Imre, Radu Pietreanu & Mihai Napu, Evandro Rossetti

10 august 2011, ora 20:00

Accademia di Romania din Roma

Împreună pentru a ne cunoaşte mai bine

Înfrăţire Santa Marinella - Limanu

Spectacol folcloric

11 august 2011, ora 21:00

Piazza del Verano

Callatis, amore mio

Spectacol folcloric

12 august 2011, ora 20:30

Piazza del Campidoglio

Balade din Carpaţi

Spectacol cu:

Felicia Filip, K1, Nicolae Voiculeţ, Romeo & Julia Saleno, Olga Balan, Ansamblul folcloric ”Căluşarii Slatinei”

13 august 2011, ora 21:00

Piazza del Verano

Împreună pentru a ne cunoaşte mai bine

Înfrăţire Sectorul III Roma - Municipiul Slatina

Înfrăţire Sectorul VII Roma - Sectorul 5 Bucureşti

Plazza Romania

Spectacol cu:

Matilda Pascal Cojocăriţa, Steliana Sima, Ro-Mania, Nicolae Voiculeţ, Ştefan Cigu,

Ansamblul folcloric”Ciocârlia”

14 august 2011, ora 19:00

Isola Tiberina

Hora Unirii (Danza dell’Unità)

15 august 2011, ora 21:00

Ergife Palace Hotel

Arrivederci Roma!

Finala Miss Diaspora 2011

23 de concurente de origine română din 17 ţări îşi vor disputa titlul Miss Diaspora 2011. Între probele concursului va fi şi realizarea de către finaliste a unui clip de promovare a României ca destinaţie turistică.

Spectacol cu:

Talisman, Parlament, Andrei Păunescu & Totuşi, Romeo & Julia Saleno, Emeric Imre, Radu Pietreanu & Mihai Napu

Premiul publicului pentru Miss Diaspora 2011 va fi acordat în urma votului pe

www.missdiaspora.com

www.n24plus.ro

Totuşi la Folk You 2011

2011-07-25T03:44:00.005+03:00

Am fost la Vama Veche, ne-am simţit foarte bine, am cântat o jumătate de oră, exact cât ne-am înţeles cu Marius Tucă şi Dana Andronie, am fost aplaudaţi cu căldură (nu am forţat reintrarea în scenă pentru bis, dar ne reproşăm că nu am revenit, totuşi, măcar pentru Amor cubist, astfel încât am procedat aşa cum nu ne place să vedem la alţii, nebăgând exact piesa cea mai cunoscută. Dar a fost din bun simţ, nu din aroganţă).
Am întâlnit prieteni vechi şi noi, am ascultat ce au cântat şi ceilalţi (Ducu Hotima, Cezar Petrovici, Răzvan Crivaci, Maya, Ţapinarii, Celelalte cuvinte. Am plecat spre Bucureşti când se pregăteau Ducu Bertzi şi Vama). Putem spune că am mai câştigat o redută a prieteniei publicului. Când avem imagini, completăm cronica.